PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

De asemenea, din punt de vedere anatomo – patologic, se disting
luxații realizate pe articulații normale, sănătoase, precum și luxații produse
pe articulații bolnave ( de exemplu, displazia subluxantă de șold ș.a).
Luxațiile pot fi însoțite de următoarele complicații:
- complicații nervoase – mai frecvent compresiuni sau elongații de trunchi
nervos;
- complicații vasculare;
- complicații osoase ( fisuri, fracturi);
- interpoziții tendinoase sau musculare;
- complicații cutanate.
Diagnosticul clinic al luxațiilor se bazează pe următoarele semne
clinice subiective si obiective:
- durere;
- deformarea regiunii;
- atitudine vicioasă a membrului;
- impotență funcțională.
Diagnosticul imagistic se face prin efectuarea de radiografii în incidenţă de
faţă şi profil.
Tratamentul luxațiilor trebuie să fie realizat precoce, fiind o urgență
traumatologică. O luxație recentă se poate rezolva, în mare majoritate a
cazurilor, prin tratament conservator, ortopedic, practicându-se reducerea
luxației, imobilizarea gipsată și apoi recuperare funcțională. Luxațiile vechi
și cele recidivante beneficiază de tratament chirurgical.
LUXATIA SCAPULO-HUMERALA
Conf. Univ. Dr. Jenel Marian Patrascu
Definitie
Luxatia se defineste ca fiind pierderea raporturilor intre structurile
anatomice,in cazul de fata la nivelul articulatiei scapulo-humerale, pe de o
parte reprezentata de capul humeral si pe alta parte de cavitatea glenoidala.
Ca si particularitati, este cel mai frecvent tip de luxatie, datorita
caracteristilor anatomice ale elementelor constitutive:
Articulatia scapulo-humerala prezinta miscari de amplitudine
mare,in multe directii
Intre suprafetele articulare exista o disproportie: suprafata cavitatii
glenoide=1/6 din suprafata capului humeral
Aparat ligamentar de intarire slab reprezentat
Cavitatea glenoida este intr-o retroversie de 5-7 grade
Elemente de stabilizare a articulatiei scapulo-humerale:
53
54