PARTEA I - TRAUMATOLOGIE FRACTURI ... - OvidiusMD

luxaţii tardive din cauza leziunilor osoase;
afectarea bilaterală a şoldului este o complicaţie gravă,
anchilozarea ambelor şolduri duce la o impotenţă funcţională foarte
mare.
TRATAMENT
În tratamentul osteo-artritei tuberculoase a şoldului se va asocia
administrarea tuberculo-staticilor (intrafocal şi general) cu diferite procedee
chirurgicale.
Tratamentul cu tuberculostatice urmăreşte să realizeze:
Un tratament dublu sau triplu asociat (de obicei HIN,
streptomicină şi PAS) în perioada de atac de 4-5 luni, urmat de
un tratament de întreţinere cu unul sau două tuberculostatice.
- Un tratament de durată de 18-24 de luni pentru a realiza
sterilizarea focarului.
Un tratament continuu pentru a se menţine constantă o
concentraţie bactericidă.
La tratamentul general se asociază infiltraţii locale şi intraosoase, în
trohanter şi în aripa iliacă în ritm de 3 pe săptămână.
Tratamentul igieno-dietetic, vitaminoterapia, sunt factori adjuvanţi şi
de protecţie faţă de efectul toxic al chimioterapiei (vitamina B6, acid
pantoteic).
Tratamentul ortopedic va realiza imobilizarea articulară pe pat tare
prin extensie continuă şi mult mai rar pe o perioadă scurtă prin aparate
gipsate.
Tratamentul chirurgical vizează:
sinovectomie precoce, după o lună de tratament tuberculostatic.
Urmează reluarea precoce a mişcărilor şi continuarea
tratamentului tuberculostatic;
abordul focarului în osteitele juxtaarticulare şi paraarticulare,
fără invadarea articulaţiei, cu chiuretajul geodelor,
plombajul cu spongie şi tratamentul tuberculostatic intens
preoperator (1-3 luni) şi postoperator;
intervenţii de consolidare, artrodeze. Se utilizează artrodeza
intraarticulară. cu fixare metalică, în poziţie funcţională (10-20º
flexie în funcţie de profesiunea bolnavului, 0º adducţie,
abducţie sau chiar uşoară abductie şi 0º rotaţie).
uneori după asanarea procesului septic se poate lua în
discuţie dezanchilozarea şoldului şi artroplastia articulaţiei cu
endoproteză totală de şold.