Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

independenţă şi o interacţiune minimă cu ceilaţi membrii. Subsistemele (adică indivizii saudiadele) pot deveni astfel separate de restul familiei.- Graniţe clare – se află la mijlocul continuumului dintre rigid şi difuz; sunt cele care promoveazăcomunicarea deschisă şi intimitatea subsistemelor, astfel încât acestea pot opera liber pentruîndeplinirea funcţiilor lor în cadrul familiei.- Graniţe difuze – sunt caracterizate prin definirea vagă a funcţiilor şi a membrilor care fac partedin subsisteme. Ele permit o intimitate minimă şi o interacţiune maximă. Nu este clar cine areresponsabilitatea şi autoritatea, iar membrii familiei pot fi mult influenţaţi unul de celălalt. În alţitermeni, relaţiile dintre membrii sunt suprapuse.3. Funcţiile familieiExistă mai mulţi autori care au descris pe larg funcţiile pe care le îndeplineşte o familie. Oprezentare clară şi detaliată o poţi găsi la Maria Voinea, în cartea ei „Sociologia Familei” (1993).Eu am preferat aici o scurtă trecere în revistă a principalelor funcţii ale familiei. Acestea sunt:• Funcţia economică – presupune a asigura resursele materiale, financiare necesare existenţeifamiliei (locuinţă, hrană, haine, etc.). Această funcţie este foarte importantă. Dacă ea esterealizată corespunzător, atunci familia se poate concentra şi poate îndeplini şi celelalte funcţii.Această funcţie este realizată de ambii soţi prin aducerea veniturilor (ca urmare a exercităriiunei profesii, cel mai des), prin procurarea şi producerea hranei, a obiectelor de îmbrăcăminteşi de trai, prin transmiterea profesiei şi/sau susţinerea copiilor în alegerea profesiei.• Funcţia de socializare – presupune a transmite cu scopul asimilării de către copii, mai ales,dar şi de către toţi membrii familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor decomportament caracteristice unui anumit grup social. Cu alte cuvinte, este vorba de funcţia deeducare. Scopul acesteia este integrarea în societate a persoanei (copilului). Educaţia semanifestă la toate nivelurile: material, fizic, psihologic, moral, spiritual. Evident, familiile audiferite grade de manifestare a acestei funcţii: unele se preocupă foarte mult de educareamembrilor săi, în timp ce altele mai deloc.• Funcţia de solidaritate – presupune a asigura unitatea şi stabilitatea familiei. Ea implicămanifestarea sentimentelor de afecţiune, de respect, de apartenenţă la grupul familial, aîncrederii membrilor unii în alţii, a ajutorării şi a susţinerii reciproce de-a lungul timpului, adezvoltării intimităţii. Se observă că în ultima vreme această funcţie pare din ce în ce mai slabîndeplinită, fapt dovedit de creşterea ratei divorţurilor şi a înmulţirii relaţiilor de concubinaj, acelibatarilor şi a familiilor monoparentale.• Funcţia sexual-reproductivă – presupune ca cei doi soţi să se ssatisfacă sexual reciproc şi sădea naştere la copii. Aceste două componente ale acestei funcţii sunt îndeplinite diferit, însensul că în unele familii accentul se pune pe împlinirea sexuală, în timp ce în alte familii, seacordă o importanţă mai mare naşterii copiilor. Evident acest lucru este dependent de culturadin care fac parte familiile, de gradul şi tipul de educaţie avut, de credinţele religioase, dedorinţa şi caracteristicile fizice şi psihologice ale celor doi soţi (parteneri). Actualmente, însocietăţile mai avansate economic cuplurile şi familiile tind tot mai mult să pună în prim planîmplinirea afectiv-sexuală, după care cea reproductivă.17