Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

copilului spre adolescenţă. Adolescenţa presupune multe contacte ale copilului cu lumeaextrafamilială, iar statusul lui în această perioadă se schimbă. Relaţiile cu părinţii se modifică,el având nevoie de mai multă autonomie şi responsabilitate. Tranzacţiile subsistemuluiparental cu adolescentul vor trebui schimbate de la părinţi – copil la părinţi – adulţi tineri.Astfel, rezultatul va fi o adaptare reuşită. În unele cazuri mama, de exemplu, poate rezistaschimbărilor relaţiei ei cu fiul / fiica adolescentă, pentru că asta ar presupune schimbări înrelaţia ei cu soţul. Astfel, în loc să-şi modifice atitudinea, ea poate ataca adolescentul şisubmina autoritatea lui. Dacă tatal intră în conflict de partea copilului, se formează o coaliţiecros-generaţională nepotrivită care se poate generaliza până când toată familia se află înconflict. Dacă nu se produc schimbări adaptative, vor aparea seturi disfuncţionale ce se voractiva ori de câte ori vor exista conflicte.4. Stresul cauzat de o problemă idiosincratică. Un exemplu de astfel de situaţie este prezenţaunui membru bolnav cronic sau retardat. Aceste probleme idiosincratice pot supraîncărcafamilia, resursele şi mecanismele ei de rezistenţă, deoarece funcţiile membrului respectivtrebuie preluate de alţi membrii ai familiei. Este posibil, de asemenea, ca într-o anumită fazăde evoluţie a familiei şi a problemei cu care se confruntă să existe adaptare, dar mai târziu,adaptarea să fie îngreunată de intrarea într-o altă fază de evoluţie. De exemplu, o familie cuun copil autist se poate adapta în perioada în care este mic, dar poate să fie depăşită dedificultăţi atunci când acesta este mai mare.Majoritatea familiilor suferă mari pierderi sau trec prin evenimente care acţionează negativ înstructura lor profundă şi le împiedică funcţionalitatea normală. Aş denumi aceste evenimente catraumatizante. Ele produc traume nu doar în individul care este martorul sau subiectul care treceprintr-un astfel de eveniment, ci şi în sistemul familial, în toate componentele sale: membrii,graniţe, funcţii, relaţii etc. Astfel principalele diferenţe dintre evenimentele stresante şi celetraumatizante constau în:intensitatea lor – cele traumatice sunt mult mai intes resimţite de persoană şi familii;efectele lor asupra persoanei sau familiei – cele stresante produc dezorganizarea familiei pe operdioadă determinată, după care revin la starea iniţială de funcţionare, în timp ceevenimentele traumatizante persistă mult în timp, poate pentru totdeauna şi produc schimbăride structură a familiei, care nu întotdeauna pot fi refăcute.Oricum, graniţa între stresant şi traumatizant este foarte fină; ceea ce pentru o persoană saufamilie este ceva stresant, pentru altele poate fi traumatizant (de exemplu, divorţul).Evenimentele traumatice sunt definite (DSM III-R, DSM-IV) ca „evenimente care se aflăîn afara orizontului normal de aşteptare şi astfel reprezintă pentru aproape toţi oamenii un stressever”. Deoarece stresul este sever şi uneori astfel de evenimente au o durată îndelungată,efectele perturbatoare asupra personalităţii umane sunt de durată şi la nivele profunde. Am redatmai jos din DSM III-R scala factorilor sociali de stres la copii (tabelul 1) şi la adulţi (tabelul 2).Tabelul 1: Scala factorilor sociali de stres la copii - sursa DSM III-RCod Concept Exemple de factori stresanţi: Circumstanţe de viaţă mai durabileEvenimente acute1 nu există factoristresanţinu există evenimente acutecare să fie în relaţie cutulburareanu există circumstanţe de viaţă maidurabile care să fie în relaţie cutulburarea45