Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

plece. Cel care pleacă, la rândul său, se poate comporta contradictoriu, în modalităţi caresugerează că are unele dubii cu privire la terminarea definitivă a relaţiei. Această ambivalenţă,poate cuprinde nu numai cuplul care divorţează, dar de asemenea copiii, noii parteneri etc.Partenerii la care persistă suferinţa provocată de pierderea partenerului au deseoridificultăţi în implicarea în relaţii şi activităţi, fie ele noi sau obişnuite. De multe ori ei trebuie săînveţe să se descurce fără a mai depinde de altcineva, ceea ce este foarte greu, dacă nu chiarimposibil pentru cei care nu au cunoscut un alt model de trai. Acesta implică auto-cunoaşterea şiauto-valorizarea ca fiinţă umană interdependentă care reuşeşte să-şi fie auto-suficientă cu sau fărăajutor de la prieteni sau rude. Pentru divorţaţi, aceasta înseamnă învăţarea de a se descurca cuprobleme practice de care până atunci se ocupa fostul partener.Bărbaţii divorţaţi tind să ducă o viaţă mult mai haotică decât cei căsătoriţi, dormind maipuţin şi aprovizionându-se cu dificultate.Femeile divorţate de asemenea sunt gata să se simtă dezorientate şi multe caută ajutormedical pentru fenomene de depresie şi dificultăţi de somn şi alimentaţie, mai ales în primelefaze ale separării. Deşi unii se pot agăţa cu nerăbdare de independenţa care le lipsise anterior,mulţi simt o frică profundă de a fi total singuri.Pierderea unui partener prin divorţ a fost adesea comparată cu pierderea prin moarte.Există multe similarităţi în sentimentele divorţaţilor şi văduvilor deşi faptul că partenerul a plecatde bună voie, va lăsa pe unii divorţaţi mai umiliţi şi cu mai multă amărăciune decât suportă îngeneral văduvii. Cei divorţaţi tind adesea să fie considerabil mai tineri decât văduvii şi deci cu oposibilitate mai mare să se căsătorească, dar neadaptarea este complicată în ambele situaţii cândmenţin sentimente puternice de mânie, respingere sau vinovăţie.Divorţul afectează foarte mult copii. In trecut, în societăţile tradiţionale, exista tendinţa destigmatizare a copilului ai cărui părinţi sunt despărţiţi, ceea ce ducea la o suferinţă acută aacestora. În societatea modernă, urbană, acest aspect aproape că nu mai contează, deşi unii copiiîncă mai reacţionează agresiv faţă de copii din familiile „destrămate”. Deşi divorţul presupunedesfinţarea căsătoriei, mulţi parteneri renunţă în acelaşi timp şi la rolul lor de părinţi. Este necesarpentru buna dezvoltare a copilului ca amândoi părinţii să fie implicaţi în mod egal în procesuleducativ familial. Ei sunt, din acest punct de vedere dar şi din cel al copilului, indispensabilievoluţiei psihice a copiilor. De cele mai multe ori, copiii cu părinţi divorţaţi prezintă dificultăţi deadaptare şcolară şi socială, labilitate şi regresie emoţională, fragilitate morală, stări de anxietate,tendinţe exagerate spre izolare socială sau violenţă etc.Sărăcie, şomajAcestea se află pe lista factorilor stresori severi deoarece, de cele mai multe ori, ele se aflăîn afara controlului membrilor familiei, ei ţinând mai mult de organizarea economică şi socială asocietăţii din care face parte familia respectivă. Ele ameninţă chiar integritatea fizică a membrilordatorită lipsei de mâncare, apă sau adăpost şi a mijloacelor financiare şi materiale de a face rostde ele. Ei se asociază cel mai frecvent cu bolile grave, astfel că se crează rapid un cerc vicios dincare, o dată prinsă, persoana nu mai poate ieşi.Aceşti factori sunt cei mai des invocaţi ca fiind responsabili de situaţia lor de cătremajoritatea persoanelor aflate la marginea societăţii, fie că sunt delicvenţi, vagabonzi, copii aistrăzii, persoane adulte fără adăpost, cerşetori etc.Decesul unui membru51