Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

nucleare ce formează familia extinsă se pot deteriora doar după apariţia copiilor(nepoţilor). Când bunicii preiau un rol conducător al familiei, ei tinzând să devină părinţiatât pentru nepoţi, cât şi pentru părinţii acestora (copilul propriu şi soţul sau soţia aecstuia)se poate ajunge la neclarităţi şi confuzii de rol atât pentru părinţi, cât şi pentru copii,aceştia din urmă nemaiştiind de cine să asculte şi când.Totuşi, acest tip de familie are şi câteva avantaje semnificative. În primul rând, faptul căexistă mai mulţi membri înseamnă şi o mai mare varietate de modele de comportamentcare pot fi adoptate de copii. Fiecare membru al familiei este diferit şi poate oferi oeducaţie diferită. De asemenea, familia extinsă asigură puternice sentimente deapartenenţă şi siguranţă care sunt esenţiale pentru buna dezvoltare psihică a copiilor. Estemult mai uşor să existe mai multe persoane care să permită un bun ataşament al copiilor,fapt deosebit de important în dezvoltarea lor emoţională, mai ales la nivelul încrederii însine şi a abilităţilor de relaţionare cu ceilalţi. Totodată, într-o familie extinsă este mult maiuşor să se facă faţă sarcinilor gospodăreşti, crizelor familiale şi să se îndeplineascăfuncţiile familiei. Avantajele sunt cu atât mai mari şi mai evidente cu cât fiecare membruîşi cunoaşte şi îşi duce la bun sfârşit rolul pe care îl are şi respectă nevoile şi relaţiilecelorlalţi, în special intimitatea.Pe lângă familia nucleară şi cea extinsă se mai vorbeşte în literatură şi de familia deorigine, care este reprezentată de familia în care s-a născut cineva, adică părinţii şi fraţiiunei persoane.• criteriul numărului de părinţi care formează familia:- familii biparentale, în care există ambii părinţi; la rândul lor, acestea pot fi formate dinpărinţii naturali ai copilului (copiilor) sau pot fi familii mixte sau reconstituite, dacăpărinţii au mai fost căsătoriţi şi au divorţat sau şi-au pierdut partenerul. Ei vin cu propriicopii în noua căsătorie, dar pot avea şi copii comuni.Familiile reconstituite întâmpină o serie de dificultăţi pe care vor trebui să le depăşească şicare provin din pierderile suferite anterior formării lor. Cele mai frecvente obstacole sauprobleme întâlnite de familiile reconstituite sunt: neacceptarea părintelui vitreg de către copil (copii) din simplul fapt că îl percepeca "înlocuind-ul" pe cel natural; această neacceptare este însoţită adesea desentimente de respingere, furie, ură, gelozie. Aceste sentimente sunt însă destul defireşti pentru copil, dar ele pot să se diminueze în timp. La această situaţie potcontribui şi atitudinile sau greşelile de comportament ale părinţilor, cum ar fidevalorizarea părintelui vitreg în faţa copiilor, retragerea dreptului de a educa sauadmonesta copilul, tehnicile educative dure sau pur şi simplu diferite pe carepărintele vitreg le foloseşte etc. copilul poate considera că părintele său natural îi oferă mai puţină atenţie şi iubiredupă recăsătorire, mai ales dacă părintele nu explică diferenţa dintre iubireaparentală şi cea conjugală. neacceptarea copilului de către părintele vitreg. Este uneori foarte dificil pentrupărintele vitreg să manifeste afecţiune pentru copilul partenerului, mai ales dacăacesta îl respinge sau chiar se revoltă şi luptă împotriva sa. De multe ori, părinteleeste cel care are nevoie să îşi ajusteze comportamentul astfel încât să poată să facăfaţă acestei situaţii. conflicte fraterne dintre copiii proprii ai celor doi parteneri şi/sau copiii proveniţidin căsniciile lor anterioare. Copiii din căsătoriile anterioare se pot simţi mai puţin19