Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

CAPITOLUL 8Sănătatea vieţii sexuale. Tulburările psihosexuale.Acest capitol l-am conceput pentru a da o imagine asupra a ce înseamnă o viaţă sexuală sănătoasăşi care sunt principalele tipuri de disfuncţii sexuale de origine psihologică. Din nou, fac apel lapăstrarea unei atitudini deschise faţă de persoanele care manifestă orice tip de disfuncţie, fiindconştient(ă) de faptul că oricine poate trece prin momente de dezechilibru sexual. Poate că acestcapitol te va ajuta să-ţi înţelegi propriile momente dificile întâlnite în viaţa sexuală sau săacţionezi în sensul prevenirii acestora. Oricum, sper ca după parcurgerea capitolului să cunoşticare sunt disfuncţiile psihosexuale specifice fiecărui sex şi ce cauze le determină.1. Sănătatea vieţii sexualeSănătatea sexuală se referă la manifestarea firească a ciclului răspunsului sexual, adicăparcurgerea completă a tuturor fazelor actului sexual. De cele mai multe ori, sănătatea sexuală vafi însoţită şi de sentimentul de împlinire relaţională, tocmai datorită legăturii puternice dintresfera emoţională şi cea sexuală. De asemenea, sănătatea sexuală presupune şi o claritate aidentităţii sexuale.La vârstele mici, sănătatea sexuală presupune parcurgerea firească a etapelor dedezvoltare psihosexuală, fără întârzieri sau perturbări majore. Oricum, acest concept este pedeplin reprezentat începând cu perioda adultă, ştiut fiind că doar atunci identitatea şi maturitateasexuală şi cea emoţională sunt definitivate. Astfel, este foarte probabil ca la adolescenţă să aparămanifestări sexuale ce par a fi tulburări, dar ele sunt de fapt consecinţa dezvoltării şi evoluţieisexuale; de exemplu, ejacularea precoce la băieţi, lipsa orgasmului la fete, dureri la contactulsexual etc.2. Tulburările psihosexualeDSM-IV-R menţionează următoarele tipuri de tulburări psihosexuale:• Disfuncţiile sexuale• Tulburările de identitate sexuală• Parafiliile• Tulburări sexuale fără altă specificaţieDisfuncţiile sexuale presupun perturbarea procesului actului sexual sau apariţia durerii întimpul actului sexual. Pentru a se pune acest diagnostic, disfuncţia trebuie să fie persistentă,recurentă şi să fie însoţită de dificultăţi interpersonale majore.Ele pot fi primare, adică au apărut de la primul raport sexual, sau secundare/dobândite, adicăau apărut la un moment dat, după o perioadă de funcţionare normală. De asemenea, pot figeneralizate, adică disfuncţiile se manifestă indiferent de situaţii, de parteneri, de tipurile destimulare, sau situaţionale, dacă disfuncţiile sunt limitate la anumite situaţii, parteneri, modalităţide stimulare.Disfuncţiile sexuale se pot datora unor factori psihologici, sau unora combinaţi (adică factoripsihologici şi organici ca urmare a unei maladii sau a medicaţiei pentru o anumită boală).88