complet nici astăzi. Marele merit al lui Freud în sexualitate este că a schimbat completmentalitatea cu privire la <strong>in</strong>st<strong>in</strong>ctul sexual şi la comportamentul sexual.Un merit cel puţ<strong>in</strong> la fel de mare, deşi nu are aceeaşi notorietate ca Freud, la avut mediculenglez Henry Havelock Ellis (1859-1939). El a încercat să compileze mai multe studii asuprasexualităţii. În 1896 publică volumul „Studii în p<strong>si</strong>hologia sexului”. A fost cel mai obiectivcercetător, mai ales pentru acea perioadă. A con<strong>si</strong>derat şi femeile ca fi<strong>in</strong>d fi<strong>in</strong>ţe sexuale, la fel caşi bărbaţii. De asemenea, a manifestat deschidere şi înţelegere faţă de deviaţiile sexuale,con<strong>si</strong>derându-le <strong>in</strong>ofen<strong>si</strong>ve şi a îndemnat societatea să le accepte.Un alt cercetător important a fost Richard von Krafft Eb<strong>in</strong>g (1840-1902). El s-a aplecatasupra patologiilor sexuale, da nu a putu să se menţ<strong>in</strong>ă obiectiv sau să ma<strong>in</strong>feste o atitud<strong>in</strong>e deînţelegere şi acceptare.Magnus Hirschfeld (1868-1935) este un cercetător german cu merite deosebite în studiilesexuale. El a fondat primul <strong>in</strong>stitut dest<strong>in</strong>at cercetărilor asupra sexualităţii. A realizat şi primamare cercetare pr<strong>in</strong>tr-un chestionar cu 130 de itemi aplicat pe un număr de 10000 de oameni. Totel a înfi<strong>in</strong>ţat şi primul centru de con<strong>si</strong>liere maritală şi s-a implicat în lupta pentru reforme legalepriv<strong>in</strong>d sexualitatea. A oferit sprij<strong>in</strong> şi con<strong>si</strong>liere referitoare la contracepţie şi dificultăţi sexuale.Cu <strong>si</strong>guranţă, <strong>in</strong>teresul său a fost stimulat şi de faptul că el însuşi era homosexual şi travestit.În secolul XX, cele mai importante studii sunt cele ale americanilor: Alfred K<strong>in</strong>sey şicolegii săi fac în anii `40 o cercetare ma<strong>si</strong>vă asupra comportamentului sexual uman, iar WilliamMaster şi Virg<strong>in</strong>ia Johnson descriu manifestările fiziologice implicate în comportamentulsexual şi explorează disfuncţiile sexuale, pentru care elaborează tehnici terapeutice.Cam în aceeaşi perioadă, există şi studii întrepr<strong>in</strong>se de antropologi asupra manifestărilorsexuale în alte culturi. Cei mai importanţi, d<strong>in</strong> acest punct de vedere, sunt Margaret Mead şiBronislaw Mal<strong>in</strong>owski.2. Teorii cu privire la sexualitatea umanăExistă trei perspective teoretice care explorează şi încearcă să explice sexualitatea umană:cele evoluţioniste, cele p<strong>si</strong>hologice şi cele sociologice.În cadrul perspectivei evoluţioniste există sociobiologia, al cărei reprezentat de marcă esteE. Wilson. Sociobiologia are ca scop înţelegerea comportamentelor sociale ale animalelor, deci şia comportamentului sexual uman (fi<strong>in</strong>d tot un comportament social al unui animal!). douăconcepte sunt semnificative în acdrul acestei teorii: cel de evoluţie şi cel de selecţie naturală.Conceptul de evoluţie se referă la faptul că toate fi<strong>in</strong>ţele vii deţ<strong>in</strong> o formă actuală care sedatorează modificărilor graduale petrecute de-a lungul timpului în materialul genetic algeneraţiilor anterioare. Adică aceste vietăţi au evoluat astfel până au ajuns în forma actuală.Termenul de selecţie naturală reprez<strong>in</strong>tă procesul natural care determ<strong>in</strong>ă supravieţuireadoar a acelor organisme care s-au adaptat în timp la mediul înconjurător. Pentru înţelegereasexualităţii umane, acest lucru arată astfel: s-au păstrat acele caracteristici sexuale care au permisreproducerea şi evoluţia speciei umane. De altfel, multe d<strong>in</strong> emi<strong>si</strong>unile de pe canalul Discoverydespre sexualitatea umană au ca explicaţie această perspectivă evoluţionistă. Te <strong>in</strong>vit să leurmăreşti cu încredere, sunt foarte <strong>in</strong>tresante şi <strong>in</strong>structive.În cadrul perspectivei p<strong>si</strong>hologice avem trei tipuri de teorii:a. teoria p<strong>si</strong>hanaliticăb. teoria cognitivăc. teoriile învăţarii68
În centrul teoriei p<strong>si</strong>hanalitice elaborată de Sigmund Freud stă conceptul de libidou. Aşacum am<strong>in</strong>team şi mai devreme, acesta evoluează, conturând personalitatea umană. Stadiile dematurizare sexuală, de maturizare a libidoului, după Freud, sunt:• stadiul oral – perioada cupr<strong>in</strong>să între naşterea şi înţărcarea copilului (0-1/2 ani). Înaceastă etapă, libidoul este concentrat în jurul cavităţii bucale. Copilul are nevoie săsugă, dar pr<strong>in</strong> supt obţ<strong>in</strong>e şi senzaţia de plăcere; astfel, gura este o zonă erogenă –adică sen<strong>si</strong>bilă la stimularea sexuală, la obţ<strong>in</strong>erea plăcerii - foarte timpurie şi earămâne aşa întreaga viaţă.• stadiul anal – perioada cupr<strong>in</strong>să între 1,5 ani şi 3 ani, când libidoul este organizat înjurul zonei anale. Deci această zonă dev<strong>in</strong>e predom<strong>in</strong>ant erogenă acum. Copilul obţ<strong>in</strong>eplăcere pr<strong>in</strong> procesul de defecare (expulzie vs. retenţie). Acum se formează tend<strong>in</strong>ţeleactive şi pa<strong>si</strong>ve, legate mult de tend<strong>in</strong>ţele sado-masochiste.• stadiul falic – cupr<strong>in</strong>s între 3 şi 5 ani. În această perioadă pul<strong>si</strong>unile orale şi anale seunifică, iar libidoul se concentrează în zona genitală. Copilul începe să îşi exploreze<strong>in</strong>tens organele genitale.• stadiul de latenţă – perioada cupr<strong>in</strong>să între 5/6 ani şi 11/12 ani care face trecerea de lasexualitatea <strong>in</strong>fantilă la cea adolescent<strong>in</strong>ă. Se manifestă complexele (Oedip şi Electra)ceea ce are puternice efecte asupra formării identităţii p<strong>si</strong>hosexuale a persoanei.• stadiul genital – cupr<strong>in</strong>s între 11/12 ani şi 18/20 de ani, când se def<strong>in</strong>itiveazăorganizarea funcţiilor sexuale. Astfel, persoana dev<strong>in</strong>e capabilă de funcţionare sexualănormală.A trece pr<strong>in</strong> toate aceste faze este normal şi de aşteptat. Evident, ca în orice etapizare,reperele temporale sunt orientative. De asemenea, unele persoane se pot bloca d<strong>in</strong> punct devedere p<strong>si</strong>hosexual în una d<strong>in</strong>tre etapele <strong>in</strong>iţiale.Aşa cum probabil îţi aduci am<strong>in</strong>te şi de la p<strong>si</strong>hologia generală sau cea a vârstelor, Freudvorbeşte şi de două pr<strong>in</strong>cipii opuse cu care operează p<strong>si</strong>hicul uman: pr<strong>in</strong>cipul plăcerii şi cel alrealităţii. Aceste pr<strong>in</strong>cipii ghidează comportamentul uman diferit. Pr<strong>in</strong>cipiul plăcerii presupune„căutarea de a evacua şi de a reduce anumite ten<strong>si</strong>uni p<strong>si</strong>hice, căutarea plăcerii descărcăriipul<strong>si</strong>onale asociate compul<strong>si</strong>ei la repetiţie a unor experienţe”. Pr<strong>in</strong>cipiul realităţii „ia încon<strong>si</strong>derare limitările, <strong>in</strong>terdicţiile, temporizările necesare pentru ca descărcarea pul<strong>si</strong>onală sănu aiba un aspect distructiv pentru subiect”. Aceste def<strong>in</strong>iri îi aparţ<strong>in</strong>e lui Daniel Marcelli, înTratatul de p<strong>si</strong>hopatologia copilului apărut în 2003 (p. 41). De altfel, Freud a stabilit funcţionareap<strong>si</strong>hicului uman pe niveluri. El a denumit aceste niveluri <strong>in</strong>stanţe p<strong>si</strong>hice şi le-a etichetat astfel:id, ego şi superego. Ţi le ream<strong>in</strong>tesc pe scurt. Id-ul reprez<strong>in</strong>tă sediul <strong>in</strong>st<strong>in</strong>ctelor, al pul<strong>si</strong>unilorcare se cer satisăcute; conţ<strong>in</strong>e nece<strong>si</strong>tăţile profund umane a căror satisfacere determ<strong>in</strong>ăsupravieţuirea umană. Id-ul este organizat după pr<strong>in</strong>cipiul plăcerii şi este sursa energiei p<strong>si</strong>hice.Ego-ul reprez<strong>in</strong>tă <strong>in</strong>stanţa organizată după pr<strong>in</strong>cipiul realităţii; el face trecerea de la <strong>in</strong>st<strong>in</strong>ct larealitate, adică de la nevoie, la satisfacerea efectivă a ei. Superego-ul este reprezentat deansamblul normelor, regulilor, valorilor, idealurilor pe care le învăţăm de la societatea în caretrăim, adică de la familia noastră, grupurile d<strong>in</strong> care facem parte, cultura, religia şi tipul deeducaţie primită. Tot acest ansamblu are rolul de a transmite ego-ului condiţiile în care pot fisatisfăcute pul<strong>si</strong>unile id-ului. De aceea, între id şi superego se nasc conflicte care sunt mediate deego. Unele conflicte sunt foarte puternice deoarece sunt determ<strong>in</strong>ate de un superego prea punitiv69
- Page 1 and 2:
DIANA LUCIA VASILEINTRODUCERE ÎN P
- Page 3 and 4:
seminariile mele pentru a beneficia
- Page 5 and 6:
Cuprins:Capitolul 1 Introducere1. C
- Page 7 and 8:
CAPITOLUL 1IntroducereEşti o perso
- Page 9 and 10:
Dacă aruncăm o scurtă privire la
- Page 11 and 12:
• Psihologia vârstelor sau a dez
- Page 13 and 14:
MITROFAN, I., Cuplul conjugal - arm
- Page 15 and 16:
În cazul familiilor, mecanismele d
- Page 17: independenţă şi o interacţiune
- Page 20 and 21: importanţi, mai puţin doriţi sau
- Page 22 and 23: materiale. Competiţia este mai evi
- Page 24 and 25: • exacerbarea rolului, adică de
- Page 26 and 27: NICHOLS, M., SCHARTZ, R., Terapia d
- Page 28 and 29: În felul acesta, a apărut ideea c
- Page 30 and 31: vârstă, sprijinind generaţia mai
- Page 32 and 33: De asemenea, stilul şi modalităţ
- Page 34 and 35: Este definită şi ca o dragoste a
- Page 36 and 37: sexuale, dar nu e obligatoriu să s
- Page 38 and 39: Un alt termen-cheie de la începutu
- Page 40 and 41: unul dintre părinţi. Această sup
- Page 42 and 43: SeparareemoţionalăTransmiteretran
- Page 44 and 45: CAPITOLUL 4Stres şi traume familia
- Page 46 and 47: 2 uşor despărţirea de un prieten
- Page 48 and 49: De exemplu, divorţul părinţilor
- Page 50 and 51: Deşi există mitul conform abuzato
- Page 52 and 53: Dintre toate evenimentele cu care s
- Page 54 and 55: 5. Pierderea unei identităţi fami
- Page 56 and 57: dintre ei îl vor evita sau refuza
- Page 58 and 59: Aşa cum spuneam mai devreme, nu do
- Page 60 and 61: timp s-a îmbolnăvit grav şi cei
- Page 62 and 63: ajunge şi la ceilalţi membrii ai
- Page 64 and 65: 1. Menţinerea unităţii familiei
- Page 66 and 67: Principalele repere de stabilire a
- Page 70 and 71: sau restrictiv. Ele se pot menţine
- Page 72 and 73: HYDE, J.S., DELAMATER, J., Understa
- Page 74 and 75: nediferenţiat şi hermafrodit. În
- Page 76 and 77: 2. Caracteristicile dezvoltării se
- Page 78 and 79: Tipurile de relaţie părinte - cop
- Page 80 and 81: a adoptat caracteristicile asociate
- Page 82 and 83: animusul într-un bărbat concret;
- Page 84 and 85: cuplului. De asemenea, nici în per
- Page 86 and 87: sexuală în exces, ceea ce împing
- Page 88 and 89: CAPITOLUL 8Sănătatea vieţii sexu
- Page 90 and 91: • ejacularea întârziată - cauz
- Page 92 and 93: Activitatea sexuală a acestor pers
- Page 94 and 95: CAPITOLUL 9Metode de cercetare în
- Page 96 and 97: indicii de sexualitate (sâni). Lis
- Page 98 and 99: 2. informaţii de tip funcţional -
- Page 100 and 101: • Identificăm modalităţi repet
- Page 102 and 103: 3. Aminteşte-ţi o fotografie a fa
- Page 104 and 105: • Elevii care beneficiază de edu
- Page 106 and 107: Terapia de familie nu presupune nea
- Page 108 and 109: Centrată pesoluţie- rezolvă difi
- Page 110 and 111: MCDANIEL, S., HEPWORTH, J., MIHĂES
- Page 112 and 113: 27. MINULESCU, M., Introducere în