Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

dintre ei îl vor evita sau refuza tocmai datorită incapacităţii de a mai acorda un sensexperienţei lor şi de a crede într-o posibilă perspectivă pozitivă asupra vieţii şi lumii lor.6. Perturbarea expansivităţii sufletului în contextul vieţii. Se întâlneşte la persoaneletraumatizate sever care se simt alienate de propriul sistem de credinţe, de tot ce credeaudespre ele că sunt. Se simt depărtate de asemenea de ceea ce le aparţineau cândva şiprivaţi de surse de suport şi inspiraţie. Aceste persoane pot fi cele care au pierdut unmembru al familiei prin suicid, la cele supuse unor abuzuri fizice, sexuale, emoţionalegrave încă din timpul copilăriei timpurii, la cei care sunt atât de devastaţi încât nici unajutor nu mai pare relevant sau nu pot găsi o cale de revenire. Pentru unii specialişti,această traumă ar fi un semn al amintirilor reprimate, mai ales în cazurile unde sesuspectează un eveniment traumatizant în perioada infantilităţii sau a copilăriei.Principalele manifestări ale acestui tip de traumă sunt pierderea simţului de a fi viu, de a fimobil, expansiv, de a fi parte a lumii întregi.Sigur, ne putem întreba, alături de F. Macnab dacă nu cumva stabilirea acestor traume centrale nureprezintă încercarea terapeutului de a-şi controla propriile anxietăţi în faţa inconsistenţelor,fricilor şi destructurării cu care se prezintă clienţii în cabinet; sau poate încercarea psihologului dea oferi un sistem de lucru cu situaţiile tulburătoare la care este martor. Dincolo de aceste întrebări,cele şase traume centrale îşi găsesc utilitatea în procesul de analiză a patologiilor individuale,familiale şi sociale, dar şi în procesele terapeutice, prin faptul că deschid larg accesul laexplorarea reflecţiilor şi poveştilor pe care le dezvăluie clienţii. Ele încurajează persoana săconştientizeze care este trauma majoră care stă în spatele naraţiunii sale, pentru ca în felul acestasă îşi construiască împreună cu terapeutul un plan de recuperare sau chiar îmbunătăţire a proprieipersonalităţi şi a relaţiilor cu ceilalţi. Astfel, în haosul creat de evenimentul traumatizant,terapeutul are şansa de a încuraja contactul clientului, fie că este individul, fie că este familia, cupropriile sale resursele personale, sociale şi spirituale, poate chiar şi cu acelea care ar fi statascunse dacă nu ar fi existat acea traumă.Evenimentele traumatizante, deci şi cele care se petrec în sistemele familiale, produc reacţiicare afectează următoarele niveluri ale psihicului uman:• Nivelul de funcţionare (pe plan fizic, psihic si social)• Viaţa afectivă• Imaginea de sine• Viziunea asupra viitorului• Sentimentul de împlinireIată care sunt cele mai importante reacţii ce se constituie la traumă, în detaliu (parţial cuprinse înDSM IV):• În sfera fiziologică: amorţirea responsivităţii generale (fizică sau psihică), nivel deexcitare foarte crescut (arousal sporit)– reacţii exagerate si imediate la stimulii obişnuiţi,insomnie, plâns, lipsa apetitului ce duce la scăderea greutăţii corporale, manifestărineurovegetative: palpitaţii, tahicardie, hiperhidroză, paloare, scăderea sistemului imunitar(de unde frecvenţa crescută a diverselor boli) etc.56