Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

eveniment traumatizant atrage după sine mai multe traume, pot fi percepute şi tratate efectiv cafiind secundare.Identificarea traumei centrale este vitală pentru o analiză contextuală a persoanei care afost traumatizată şi pentru toate formele de consiliere sau psihoterapii scurte integrative. O datăce persoana recunoaşte trauma centrală, ea sesizează elementele esenţiale ale procesului derecuperare, sau dacă se află într-un proces terapeutic vede cum, pe măsură ce terapia asupratraumei centrale avansează, şi celelalte traume vor deveni părţi ale lucrului terapeutic.Iată cele şase traume centrale pe care o persoană le poate experimenta în viaţă, aşa cum aufost formulate ele de Francis Macnab (2000, p. 27 - 31):1. Ameninţarea la adresa vieţii persoanei şi a pattern-urilor de trai. Unele evenimentetraumatizante afectează modul de viaţă al persoanei mai puternic decât altele, deşi toateaduc o schimbare bruscă a pattern-urilor de viaţă. Războaiele, dezastrele naturale,violenţa, tâlhăriile sunt în acelaşi timp ameninţări specifice, dar şi difuze la adresa vieţiipersoanei. Simptomele, aşa cum sunt specificate ele în DSM IV, pot fi tratate toate, dar elesunt secundare faţă de ameninţarea primară, deoarece efectele în urma acestor evenimenteafectează nu doar persoanele implicate, ci şi relaţii interpersonale, instituţii, organizaţii alecomunităţii, mediul de lucru etc. Totuşi, trauma centrală este perceperea unei ameninţărila adresa vieţii şi la adresa integrităţii pattern-urilor de trai.2. Ameninţarea integrităţii şi coerenţei eului. Apare clar în situaţii de invazie sexuală, viol,abuz. Se referă la întreruperea dezvoltării şi creşterii, la o discrepanţă între „cine sunt” şi„cine mă aştept să fiu”. De asemenea, apare în tulburarea de stres posttraumatic datoratătorturii. Persoana a supravieţuit, dar a rămas cu lupta pentru recâştigarea unei coerenţe desine după umilinţă, încarcerare, tortură, şi cu zdruncinarea firească a mecanismelor dedefensă, a rezistenţelor şi stabilităţii mentale.3. Pierderea unei relaţii semnificative. Se produce în situaţii de deces, divorţ, separare şialienare. Poate apare şi în situaţiile în care un membru al familiei părăseşte casa familialăpentru a se stabili în altă parte. Pentru unii, acesta este un fapt normal de viaţă, dar alţii îlpercep ca pe o rupere majoră a legăturilor emoţionale. Alte relaţii se pot, de asemenea,modifica drastic; apar depresii, idei suicidare, comportamente hetero- şi auto-agresive.Relaţia se referă atât la persoane, cât şi la obiecte sau animale înalt semnificative pentruindivid.4. Întreruperea funcţionării normale a persoanei. Se întâlneşte foarte des la supravieţuitoriiaccidentelor rutiere, casnice şi de muncă. Unele persoane beneficiază de pe urma rănilorprin compensaţii băneşti, dar pentru altele durerea şi disabilitatea persistentă tulburăsănătatea, fericirea şi starea de bine. Cu atât mai clar se remarcă această traumă lapersoanele care au suferit modificări semnificative ale corpului sau desfigurări. Primulscop al acestor persoane este acela de a recâştiga cel puţin nivelul funcţional de bază, şi încazul lor acceptanţa şi integrarea imaginii corporale schimbate vor fi secundare, căci nicianxietatea referitoare la imaginea corporală nu va fi dominantă.5. Pierderea viziunii asupra vieţii. Apare des la refugiaţi, care au trecut prin evenimentetraumatizante grave şi pe o perioadă mai lungă de timp. De exemplu, femeile croate şibosniace care au suferit violuri multiple de grupuri de soldaţi, care au fost obligate să îşiprivească fiicele în timp ce erau violate şi ele sau au fost martorele uciderii soţilor şi fiilorlor, fără case, bani, identitate au pierdut orice simţ al unei lumi drepte. Credinţa lor într-unsentiment umanitar de bază a fost devastată. Când oamenilor li se distruge atât de multviziunea asupra vieţii, este de aşteptat să întâlnim la ei simptome, nevoi şi tulburări carereflectă dezastrul intern şi catastrofele sociale. Ei au nevoie de ajutor terapeutic, dar mulţi55