Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

deveni astfel un loc de investire a nevoilor de recunoaştere şi a dorinţelor reprimate ale femeii, bachiar un prilej de revanşă pentru frustrările legate de negarea valorii feminine. O femeie poatehotărî astăzi să nască pentru a umple un gol, deci dintr-un deficit emoţional, şi nu din nevoiafirească de zămislire a unui copil. Acesta se naşte, iar destinul său deja creionat: să umplelacunele afective ale unei femei căreia i-a lipsit tatăl şi căreia îi lipseşte acum partenerul. Şi dacăse întâmplă ca acest copil să fie băiat, simbolic, încă de la naştere este împovărat cu o „căsătorie”,fiind forţat să fie de timpuriu bărbat şi soţul propriei mame. Care sunt implicaţiile psihologiceasupra evoluţiei ulterioare a unui astfel de băiat sunt lesne de ghicit. Fantoma incestului îl vabântui întreaga viaţă iar a trăi alături de o femeie ar fi echivalentul unui prizonierat din care demultă vreme simte nevoia să scape. O astfel de situaţie împiedică rezolvarea favorabilă acomplexului lui Oedip, rezolvare ce presupune ca fiul să cedeze tatălui său pretenţia la rolul desoţ, el urmând a se orienta spre alte femei. Când tatăl nu este prezent pentru a bara fiului caleaspre mamă, fiul şi mama rămân unul prizonierul celuilalt adesea pentru tot restul vieţii. Decisepararea mamă-fiu este absolut necesară.Dacă aceasta nu se rezolvă firesc la 4 – 5 ani, complexul lui Oedip se va reactiva lapubertate. În acest moment, relaţia dintre mamă şi fiu riscă să se transforme într-o luptă pentruputere. Marea lor iubire devine brusc o închisoare ce împiedică înflorirea individuală a fiecăruia.Insuficient afirmat, lipsit de modele masculine cu care să se identifice, fiul va încerca să încalcelegea maternă pentru a-şi câştiga propria identitate de bărbat, devenind un „războinic” veritabil.Dacă mamele reuşesc să înţeleagă că este timpul să-şi regăsească feminitatea şi să se ocupe maimult de ele, războiul are şanse să înceteze.Adolescenţii îşi caută instinctiv tatăl tocmai pentru a se putea separa de mamă, şi pentru a-şi crea o identitate masculină. Mama trebuie să accepte că fiul nu-i poate fi nici partener, niciprieten, nici amant. Altfel există riscul ca eul băiatului să fie inflaţionat de complexulcontrasexual, iar identitatea sa psihosexuală să aibă de suferit.Psihologia analitică susţine că legăturile de tip heterosexual nu pot fi formate sau eşueazădatorită dezvoltării patologice a complexului contrasexual. O astfel de dezvoltare depinde deci deexperienţele existenţiale nefericite pe care copilul le are în relaţionarea cu părintele de sex opus.• Prin intermediul unei intense identificări cu părintele de sex opus, eul este inflaţionat dearhetipul contrasexual ceea ce duce la eşecul actualizării principiului sexual carecorespunde genului biologic al individului. Acest fapt va conduce fie spre o femeiedominată de animus, fie spre un bărbat slab, dominat de anima, care vor sfârşi în legăturide tip homosexual.• Băiatul deprivat de mamă sau fata deprivată de tată suferă de o atrofiere a animei sauanimusului, lipsindu-le astfel organul psihic pentru formarea legăturilor heterosexuale.• O relaţie prea apropiată de părintele de sex opus, poate conduce, de asemenea la odezvoltare hipertrofiată a complexului contrasexual şi la o identificare a eului cu acesta,mai ales dacă părintele de sex opus a fost absent în perioadele critice ale copilăriei, saurelaţia cu el a fost neimplicată afectiv. Bărbaţii de acest tip tind să fie capricioşi, cu uncomportament greu previzibil, moale, fără să se afirme. Femeile dominate de animus suntagresive, dogmatice, încăpăţânate. Identificarea cu complexul contrasexual poate duce înaceste cazuri spre transsexualism.Fundamentându-se pe presupunerea că heterosexualitatea este întotdeauna „firească”,obiectele erotice către care se îndreaptă aceste proiecţii trebuie întotdeauna să fie o persoanăcomplementară genului identităţii eului, deci „de sex opus”. Ca proces primar, femeia percepe81