Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

în centrul acestora stau „cunoaşterea, înţelegerea, acceptarea celuilalt şi aprecierea modului unical partenerului de a vedea lumea” (D. Bagarozzi, 2001, p. 56).Acelaşi autor menţionează ca intimitatea este o nevoie umană de bază, ce derivă dinnevoia fundamentală de supravieţuire, de ataşament. Acest lucru poate fi observat cu relativăuşurinţă la persoanele care au fost private în perioada imediat după naştere de un ataşament bunfaţă de mamă şi care devenite adulte, au dificultăţi de dezvoltare a intimităţii (Ainsworth, Blehar,Waters, Wall, 1978, Bowlby, 1969, 1973, 1988, Horner, 1984). Nevoia de intimitate poate ficonceptualizată, din punctul de vedere al dezvoltării, ca o manifestare mai matură, maidiferenţiată şi mai avansată a nevoii biologice universale de apropiere, de contact cu o altă fiinţăumană. De aceea, această nevoie de intimitate va varia în intensitate de la o persoană la alta,astfel încât, în fiecare cuplu, partenerii vor avea nevoi de intimitate diferite atât per global, cât şipe fiecare componentă a intimităţii în parte.D. Bagarozzi (2001, p. 6-14) vorbeşte de nouă componente ale intimităţii:1. intimitate emoţională2. intimitate psihologică3. intimitate intelectuală4. intimitate sexuală5. intimitate fizică (non-sexuală)6. intimitate spirituală7. intimitate estetică8. intimitate socială şi recreaţională9. intimitate temporalăIntimitatea emoţională reprezintă nevoia de a comunica şi împărtăşi cu partenerul toatesentimentele, atât pe cele pozitive, cât şi pe cele negative. Există câteva limite care pot influenţamanifestarea acestui tip de intimitate: credinţa că numai sentimentele pozitive trebuiemanifestate, sau dimpotrivă că, doar cele negative, pentru a şti ce trebuie să îmbunătăţeşti;credinţa că doar anumite tipuri de sentimente pozitive sau negative pot fi exprimate, de ex, doarbucuria şi iubirea, dar nu şi fericirea sau excitarea, sau doar tristeţea şi frustrarea, dar nu şi furiasau ura.Intimitatea psihologică reprezintă nevoia de a comunica, împărtăşi şi conecta cu o altă fiinţăumană prin dezvăluirea caracteristicilor propriului sine, caracteristici semnificative şi foartepersonale, cum ar fi speranţele, visele, fanteziile, aspiraţiile, dar şi propriile îndoieli, nemulţumiri,temeri, probleme, insecurităţi, conflicte interioare cu partenerul. Acest tip de intimitate necesită omare putere interioară a celui care împărtăşeşte, deoarece el devine în astfel de momente foartevulnerabil, dar şi o mare capacitate de susţinere a celui care ascultă pentru a nu-l răni pepartenerul său. De aceea, încrederea reciprocă este foarte importantă pentru ca această formă deintimitate să se manifeste.Intimitatea intelectuală este nevoia de a comunica şi împărtăşi cu celălalt ideile importante,gândurile, credinţele. Ea nu presupune intelectualizare sau raţionalizare (cele două mecanisme deapărăre inconştiente), orgoliu sau demonstrarea superiorităţii, sau cererea de laudă, recunoaşteresau adulaţie. Toate acestea vor crea distanţă între parteneri şi în nici un caz intimitate. Dimpotrivăea presupune capacitatea unui partener de a vedea lumea prin ochii celuilalt, indiferent dacă estesau nu de acord cu această perspectivă. Putem spune că este varianta cognitivă a empatiei.Intimitatea sexuală reprezintă nevoia de a comunica, împărtăşi şi exprima cu partenerul acelegânduri, sentimente, dorinţe şi fantezii de natură senzuală şi sexuală. Ea duce la trezirea dorinţei35