Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

se bucure de intimitatea lor mai mult timp; doresc să îşi testeze stabilitatea relaţiei până seadaptează unul la celălalt, pentru a nu creşte şansele oferirii experienţei de divorţviitorului copil; doresc să îşi consolideze statutul economic, fianciar (achiziţia uneilocuinţe, obţinerea unui serviciu bine remunerat, sau siguranţa profesională); unul sauambii parteneri se tem de responsabilităţile parentale (datorită unei imaturităţi emoţionale,a unor dificultăţi experimentate atunci când erau copii, a neîncrederii în abilităţileparentale, a neîncrederii în sine); partenerii doresc o mai mare libertate de presiunilefamiliei de origine cu care poate şi locuiesc. Există şi câteva elemente sociale carefacilitează întârzierea apariţiei unui copil: folosirea pe scară largă a metodelorcontraceptive; conştientizarea greşelilor educative făcute de părinţii partenerilor careformează cuplul actual; creşterea ratei divorţialităţii; accentul pus pe împlinireaprofesională a tinerilor; creşterea timpului petrecut la serviciu care are impact directasupra gradului de stres, ceea ce duce la scăderea capacităţii reproductive şi a intimităţii încuplu; influenţele feminismului, ceea ce duce la reorientarea femeilor către viaţapersonală şi profesională şi amânarea rolului matern. De regulă, familiile care dintr-unmotiv sau altul rămân fără copii se caracterizează printr-o intimitate foarte mare, o foartestrânsă legătură emoţională între parteneri. De multe ori se ajunge la o similaritateaccentuată, atât psihologică, cât şi fizică.- familia cu un singur copil; este un model foarte întâlnit acum la familiile tinere de la noi.Este tipul de familie care împlineşte nevoia de paternitate a partenerilor, dar şi previnesuprasolicitarea economică şi psihologică determinată de prezenţa mai multor copii. Dacăfamilia este funcţională, echilibrată, atunci copilul se dezvoltă şi el normal; de regulă, elva simţi nevoia unui frate sau soră. Dacă nu va avea un văr care să ţină loc de frate, atunciel îşi va dori prieteni. Astfel, în funcţie de caracteristicile sale personale va deveni timid,izolat, sau dimpotrivă, sociabil. Copilul se simte în atenţia ambilor părinţi, ceea ce este unlucru bun, dar cresc şansele răsfăţului şi a centrării excesive pe sine. Poate, datorităsuprainvestiţiei emoţionale a părinţilor, să rămână în starea de copil pentru multă vreme,deşi, fizic, este un adult. Pentru că trăieşte mai mult între adulţi, copilul interiorizează uşortrăirile acestora, ceea ce poate duce la conflicte interioare şi la întârzierea sau accelerareamaturizării. Are multe şanse de a se dezvolta, deoarece beneficiază de toate resurselefamiliei. Dar dacă intimitatea între parteneri are de suferit (relaţiile de afecţiune s-au răcit,există conflicte sau boli, etc.), copilul unic este uşor atras în coaliţii cu unul dintre părinţiîmpotriva celuilalt. Se întâlnesc astfel numeroase familii în care mama se coalizează cucopilul împotriva tatălui, datorită rolului timpuriu pe care îl are mama în relaţionarea cucopilul; varianta inversă este mai rar întâlnită, deşi se întâlneşte în cazul mamelor cuperturbări majore de comportamente (de exemplu, datorate unor boli fizice şi psihice).Astfel, copilul poate substitui rolul de partener sau de confident, în funcţie de sexulcopilului şi de nevoile neîmplinite ale părintelui. De aceea, copilul poate dezvolta oloialitate exagerată faţă de părinte (sau părinţi), ceea ce va determina dificultăţi înasumarea rolului de partener în viitoarele sale relaţii. Loialitatea poate fi amestecată cusentimente de vină pentru nefericirea părintelui, sentimente de neputinţă, neîncredre însine.- familia cu doi copii; este un model de familie foarte apreciat şi foarte întâlnit. Mareleavantaj este că fraţii învaţă să se accepte, să se iubească, să colaboreze, să negocieze. „Seau unul pe altul” se spune deseori, accentuând faptul că oricând se pot ajuta şi sprijini.Rolurile în casă sunt împărţite pe sexe şi în ordinea apariţiei (sau ordinea în fratrie). Apareîntre ei şi fenomenul competiţiei, mai ales pentru dragostea părinţilor şi pentru resursele21