Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

a adoptat caracteristicile asociate în general temperamentului masculin şi identificate cu putereamasculină. Simultan, renunţă la capacitatea sa de a stabili relaţii afectuoase, capacitate care, deregulă, a fost asociată cu feminitatea. În consecinţă, amazoana care preia puterea negându-şicapacitatea de a se lega afectiv de alte fiinţe, rămâne unidimensională şi devine victimacaracteristicilor pe care a vrut să le acapareze.” – ne spune psihanalista June Singer.Amazoanele Lindei Shierse-Leonard sunt:• femeia superstar este femeia care încearcă să reuşească în toate, cu riscul însă de a pierdeorice contact cu emoţiile sale sub povara responsabilităţilor şi a oboselii şi de a cădea îndepresie. Este femeia care de cele mai multe ori a avut un tată care o trata ca pe un băiat şicare a investit în ea propriile ambiţii. În loc să-i respecte diferenţa sexuală tatăl i-a hotărâto viaţă şi un destin masculin. Iar această femeie va trăi perpetuu povara temerii de a firespinsă dacă nu devine „băiatul tatei” .• fata ascultătoare este femeia datoriei şi a principiilor, cea care a pierdut orice contact cuspontaneitatea şi originalitatea ei.• femeia martir este cea care se devotează total soţului şi copiilor, unei cauze sau uneireligii, ca şi când n-ar avea dreptul să se gândească şi la sine; dar toate nevoile refulategăsesc, pentru a se exprima, căi ocolite: suspine, toane, tăceri – ecouri ale unei suferinţepentru care copiii şi cei din jurul ei vor plăti.• regina războinică este cea care se opune cu forţă şi hotărâre iraţionalităţii tatălui, pe care-lconsideră un degenerat; ea îşi va nega orice tentativă de sensibilitate şi-i va interzice chiarsă şi iubească. Toată viaţa ei este o luptă, receptivitatea însăşi este confundată cupasivitatea şi astfel femeia profundă este suprimată.Cuplul mamă - fiicăAtenţia tatălui o confirmă pe fiică în diferenţierea ei sexuală. Prezenţa lui îi permite să sesepare şi să se diferenţieze de mamă. Tatăl o ajută să-şi câştige individualitatea de femeie. Daratunci când relaţiile tată fiică nu au fost satisfăcătoare, sunt afectate relaţiile mamă – fiică, aceastadin urmă având sentimente ambivalente faţă de prima. „Îmi iubesc mama care mi-a dat atenţie,dar o urăsc pentru că mi-a cerut prea multe”. În astfel de cazuri, cel mai adesea, relaţia parentalăde cuplu este deficitară. Mama are adesea exigenţe foarte mari faţă de fiica sa, încercând să-şiîmplinească prin aceasta propriile dorinţe. Cu alte cuvinte mama va încerca să fie totul pentrufiică sfârşind prin a deveni sufocantă, ceea ce o va determina pe aceasta să o respingă şi să luptepentru independenţa sa. În aceste condiţii fiica îşi va respinge mama, şi implicit, graţie procesuluide identificare se va respinge pe sine, identitatea psihosexuală a ei având de suferit.Mamele singure transformă fiica într-un adevărat partener de viaţă, atribuindu-i rolul desuport emoţional substitutiv al soţului absent. În aceste condiţii, conflictul părinte – copil ajungepână la a imita conflictele – maritale ale mamei cu fostul ei soţ, fiica, auzind deseori din guramamei sale, eşti „ca taică-tu.” În astfel de situaţii fiica îşi va respinge mama, respingându-şi astfelpropria feminitate şi va deveni exact ca tata şi va intra într-o confuzie de identitate psihosexualăce va avea implicaţii nefaste asupra relaţiilor ei de cuplu.Cuplul mamă – fiuUneori relaţia mamă – fiu poate fii extrem de strânsă mai ales în condiţiile în care femeiaîţi găseşte raţiunea de a trăi în rolul matern, uitându-şi propria feminitate. Maternitatea poate80