Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

• Care este nivelul de diferenţiere a sinelui al membrilor familiei, în special al membrilor adulţi(deoarece ei vor servi ca model şi îl vor transmite mai departe copiilor); de regulă, nivelul dediferenţiere al partenerilor (părinţilor) va fi similar, iar mijloacele şi conţinutul mesajeloreducative vor stimula dezvoltarea la copii a aceluiaşi tip de diferenţiere;• Cum, când, cine cu cine comunică, interacţionează şi care este conţinutul comunicării; deexemplu, într-o familie tatăl poate comunica în special ceea ce este legat de gestionareabanilor, în timp ce mama vorbeşte cu copiii tot ce este legat de creşterea şi educarea lor; sautatăl poate interveni în educarea copiilor doar prin mijloace punitive, în timp ce mama are rolde oferire a afecţiunii (sau viceversa). Într-o altă familie, de exemplu, unul dintre copii arerolul de a face legătura dintre fraţi şi părinţi; sau de exemplu, doar mama discută problemelegate de sexualitate cu copiii, în timp ce tatăl se centrează doar pe subiecte legate de şcoală,ş.a.m.d.;• Cum face faţă familia stresului şi simptomelor apărute în familie, adică mecanismele decoping ale familiei. De exemplu, în cazul unor evenimente stresante sau traumatizantemembrii familiei pot alege să nu vorbească despre eveniment, să îşi consume tristeţea, furiasau durerea separaţi unii de alţii sau dimpotrivă să îşi facă timp să discute, să plângă împreunăsau să facă diverse ritualuri împreună; pot fi pro-activi atunci când apare un simptom sau potfi pasivi, aşteptând să treacă de la sine, odată cu trecerea timpului sau cu creşterea copilului,dacă simptomul apare la copil (cum se întâmplă în cazul enurezisului); pot apela la alcool saudroguri, pot avea relaţii extraconjugale, pot pasa responsabilitatea altor persoane (rude,medici, profesori, bone etc.).Toate elementele de mai sus vor putea fi observate şi cu ajutorul aplicării unorinstrumente de studiu şi evaluare ale familiei, cum ar fi:• Interviurile luate membrilor familiei referitoare la diferite aspecte ale vieţii familiale;• Scalele şi chestionarele;• Tehnicile proiective: desenul familiei şi ale variate forme: desenul cuplului marital, al fratriei,modelajul şi sculptura familială etc.;• Tehnicile dramatice: jocul de rol, dramaterapia, psihodrama;• Genograma;• Harta cronologică a evenimentelor familiale.Există şi alte modalităţi de evaluare familiale. Dintre toate, voi aborda într-un capitolseparat genograma şi desenul familiei, pe care le consider printre cele mai utile şi rapidemodalităţi psihologice de diagnoză familială. Acestea ne vor ajuta să plasăm familia pe uncontinuum de la funcţional la disfuncţional şi să putem, dacă este cazul, să recomandămintervenţii de consiliere sau terapie familială.Rezumatul capitoluluiAcest capitol l-am centrat pe ce înseamnă din punct de vedere psihologic funcţionarea uneifamilii. De regulă, o familie funcţională poate fi numită şi normală sau sănătoasă, deşi, într-un felsau altul toate familiile funcţionează. De aceea nu există criterii standard de evaluare a graduluide sănătate sau normalitate ale unei familii. Nici tu nu aş vrea să fii rigid într-o astfel de atitudinefaţă de vreo familie. Familiile se întind pe un continuum de la funcţional la disfuncţional.65