Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

Este definită şi ca o dragoste a acţiunii, presupunând ajutorare, a face bine, a avea compasiunepentru celălalt, fiind mai curând o atitudine şi un comportament motivat spiritual, şi aproapedeloc emoţie.Dincolo de aceste modalităţi, putem diferenţia între o dragoste sau iubire imatură şi unamatură. Iubirea imatură se caracterizează printr-o intenistate mare, printr-un amestec dedependenţe şi deci de aştepări ca partenerul să satisfacă mult din nevoile personale; este de faptdragostea fuzională, despre care vorbeşte M. Bowen şi D. Schnarck, cel care a aplicat concepţiaboweniană la relaţiile erotice sexuale ale cuplurilor. Astfel, dragostea imatură este specificăadolescenţilor şi tinerilor. O dată cu maturizarea emoţională, cu dezvăluirea reciprocă apartenerilor şi dezvoltarea încrederii în sine şi în partener, apare şi drasgostea matură. Dragosteamatură este mai puţin intensă (nu îţi „dă fluturi în stomac”), dar este mult mai profundă; implicăîncredere, respect şi acceptarea partenerului aşa cum este el (fără tendinţe de a-l schimba, a-lcontrola sau manipula); presupune a te bizui pe partener, în orice situaţie, indiferent dacă este saunu de acord cu tine, dacă îi place sau nu; ştii că este acolo şi te va ajuta în ceea ce faci; presupuneşi admiraţie şi valorizarea partenerului aşa cum este el. Binenţeles, la o astfel de dragoste ajungpersoanele care se iubesc şi pe sine, persoane cu un eu bine diferenţiat, care pot să fie autonomeşi totuşi să fie implicate emoţional în relaţia cu partenerul.Multe relaţii de cuplu trec de la dragostea imatură la cea matură. Altele se destramă înaceastă tranziţie din cauza incapacităţii unuia sau ambilor parteneri de a iubi matur. Trecerea nuse face uşor, ci dimpotrivă cu conflicte, suferinţe adaptări. De altfel, Erich Fromm considera căiubirea este o artă, un mod de a trăi în artă” şi milita pentru învăţarea acestei arte aşa cum seprocedează în oricare artă (muzică pirctură etc.). Ccea ce ajută însă la transformarea iubiriiimature în iubire matură, după Fromm sunt:• Disciplina – adică angajarea responsabilă a timpului şi eu-lui personal;• Concentrarea – asupra partenerului, pentru a-l putea cunoaşte şi înţelege;• Răbdarea – e nevoie de exerciţiu, în timp şi treptat, pentru a învăţa să iubeşti;• Sensibilitatea – legată mult de conştientizarea propriilor erori, fluctuaţii de sentimente şiauto-control;• Depăşirea narcisismului – ieşirea din propriul eu, din propriile plăceri, din egocentrism şiegoism şi a manifesta modestie şi disponibilitate în relaţie.De altfel, toţi cei care au ajuns la dragostea matură afirmă că satisfacţia maritală este multmai crescută, că intimitatea şi satisfacţia sexuală sunt incomparabil mai plăcute şi pline desatisfacţii decât în timpul îndrăgostirii sau la tinereţe.IntimitateaDennis Bagarozzi, doctor în psihologie şi consilier care a lucrat cu cupluri mai bine de 30de ani, în cartea sa „Stimularea intimităţii maritale” publicată în 2001 pleacă în studiul său asupraintimităţii în cuplu de la definiţia dată de Dicţionarul Random House al limbii engleze. Acestadefineşte intimitatea ca „relaţie personală apropiată, familară şi de regulă afectuoasă sau dedragoste cu o altă persoană care presupune o cunoaştere detaliată sau o înţelegere profundă aceleilalte persoane, precum şi o exprimare activă a gândurilor şi sentimentelor ce oferă o bazăpentru familiaritate” (apud D. Bagarozzi, 2001, p. 5). Bagarozzi concluzionează că intimitateaeste „un proces interactiv care conţine o serie de componente bine structurate şi interrelaţionate”34