Introducere in Psihologia Familiei si Psihosexologie - Lucian Trasa

diferenţa dintre organ-penis şi fantasmă-falus, obiect mitic al puterii şi potenţei. Acestobiect introduce copilul în dimensiunea fie a angoasei de castrare (băiat), fie aangoasei de lipsă (fată): negarea castrării având ca scop, pentru fiecare dintre sexe,protejarea copilului împotriva conştientizării acestui lucru” (D. Marcelli, 2003, p. 43-44). De aceea, atingerea penisului şi a vulvei este o experienţă foarte comună la copii,ceea ce necesită o atitudine naturală şi firească a părintelui. În felul acesta copiluldescoperă propriul sex şi acest lucru îl ajută să se poziţioneze în una din grupărilesexuale: el este „fată” sau „băiat”. Începe să se contureze sexul trăit, adică identitateasexuală.• Formarea şi rezolvarea celor două tipuri de complexe: Oedip şi Electra. Spre finalulstadiului falic, obiectul pulsiunii trece de la penis, la partenerul de sex opus din cuplulparental, sursa pulsiunii find în excitaţia sexuală căutată în posesia acestui partener. Îţireamintesc, succint, ce reprezintă cele două tipuri de complexe. Complexul Oedippresupune atracţia sexuală a băiatului faţă de mamă, adică obiectul pulsiunii sale estefigura maternă. Pentru a cuceri mama, băiatul pune în joc şi libidoul, dar şi pulsiuneaagresivă. Pentru că nu o poate poseda în mod real, băiatul va căuta să obţină iubirea şistima mamei. Tatăl reprezintă rivalul, dar şi modelul de comportament potent (viril,puternic). Se manifestă acum o competiţie agresivă, sau prin căutarea băiatului să îi fiepe plac tatălui, în cadrul unei poziţii homosexuale pasive (oedip inversat). ComplexulElectra se manifestă astfel: „decepţia de a nu fi primit un penis de la mamă o face săse îndepărteze de aceasta şi în consecinţă să schimbe obiectul libidinal. Aceastăschimbare a obiectului libidinal o conduce pe fetiţă către un nou scop: să obţină de latată ceea ce mama i-a refuzat. Astfel, în vreme ce fetiţa renunţă la penis, ea caută săobţină de la tată o despăgubire sub forma unui copil: renunţarea la penis nu seînfăptuieşte decât după o tentativă de despăgubire: să obţină drept cadou de la tatăun copil, să îi aducă pe lume un copil. În raport cu mama, fetiţa dezvoltă o urăgeloasă, foarte încărcată de vinovăţie, cu cât mama rămâne o sursă deloc neglijabilă aunei părţi importante din satisfacţiile pulsionale pregenitale” (D. Marcelli, 2003, p.44). Rezolvarea acestor complexe se face treptat, prin reorientarea libidoului către alteobiecte de satisfacţie din grupurile din care face parte copilul (socializare) şi prininvestirea proceselor intelectuale.• Tot în jurul vârstei de 4-5 ani, copiii încep să fie preocupaţi de relaţiile sexuale, defenomenul naşterii copiilor, de rolurile sexuale, de aşteptările celorlalţi faţă de ei caurmare a apartenenţei la un sex sau celălalt.• Manifestările din perioada de latenţă; acestea nu au fost studiate de Freud. El credea căacum complexul oedipian se diminuează. Puberul manifestă o atitudine de respingerea sexualităţii, adică se comportă de parcă sexul ar fi ceva foarte urât, chiar scârbos.Deseori, auzim preadolescenţii jurând că ei nu o să sărute niciodată şi nici nu o sa facăsex. Acum apare un soi de homosexualitate, în sensul că prieteniile se organizează pesexe („fetele cu fetele” şi „băieţii cu băieţii”) şi chiar apare o opoziţie, luptă între sexe.Influenţele sociologice asupra dezvoltării sexuale ale copiilor se referă la stereotipurileculturale de gândire şi cele atitudinale faţă de cele două sexe, modalităţile diferite de educare alecopiilor, tipurile de jucării pentru fetiţe, respectiv, pentru băieţi etc. O descriere foarte intresantă asocializării diferenţiate a copiilor o găseşti la Cristian Ciupercă în lucrarea sa „Viitorul copiilorsau copiii viitorului” (Ed. Sper, 2001)75