vocavolario italiano-friulano - Gotart Mitri
vocavolario italiano-friulano - Gotart Mitri
vocavolario italiano-friulano - Gotart Mitri
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
aiar; camera d’~ , budiel, cjamare d’aiar;<br />
campare d’~ , tirâ la coree, tirâle cui dincj,<br />
vivi di glorie, vivi di sustui; campato in ~ ,<br />
cence cjâf ni cjaveç, cence mani; castello in<br />
~ , cjistiel in arie; colpo d’~ , colp di aiar;<br />
con la testa per ~ , cul cjâf a nolis, cul cjâf<br />
ator, cul cjâf ta la lune; dare ~ , dâ aiar, corompi;<br />
fare ~ , fâ aiar, svintulâ; guardare per<br />
~ (fig), pierdi timp, niçulâsi, rondolâsi;<br />
tromba d’~ , bissebove, codebuie, tulmignon;<br />
stare a pancia all’~ (fig): distirâ la<br />
sflacje; aria, ~ !, urcje vie!; essere li bero come<br />
l’~ : jessi libar tant che un ucel dal aiar; fare<br />
~ (a), sofletâ; farsi ~ , sofletâsi; fare disegni<br />
in ~, fâ lu naris; saltare in ~ : darsi arie, tignî<br />
sù il balon; saltâ par aiar; non c’è un filo d’~<br />
, no cor une bave di aiar; ~ corrucciata, muse<br />
nulade; ~ truce, muse di pofardie; una<br />
persona senza arie, un om cence fotis; darsi ~<br />
d’importanza, dâsi ton; darsi delle arie, dâsi<br />
aiar, ande, bote, meti ale, tignîsi sù; ha l’~ di<br />
piovere, mi sa ch’al plûf; si dà arie di poeta, si<br />
da il ton di poete.<br />
arianesimo sm (storia) arianisim.<br />
ariano agg arian.<br />
aridità sf 1 ariditât, secjarie 2 (fig) sterpece: ha<br />
dimostrato ~ di cuore, al à pandût sterpece di<br />
cûr.<br />
arido agg 1 sut, sec, arit: qui c’è un clima ~ , chi<br />
al è un clime sut 2 (dell’animo, del cuore)<br />
sterp: ha un cuore ~ , al à un cûr sterp 3 (di<br />
un terreno) pustot, sterp, mars.<br />
arieggiare vtr 1 areâ: si devono ~ le camere, si à<br />
di areâ lis cjamaris 2 (somigliare) someâ, tirâ<br />
daûr: quella casa arieggia il baroc, chê e tire<br />
daûr al baroc.<br />
ariete sm (maschio della pecora) roc.<br />
arietta sf 1aiarin (m), arisel (m), bue resine: c’è ~<br />
questa sera, al è aiarin usgnot 2 (mus) ariete.<br />
aringa sf 1 renghe: non mi piace l’~ affumicata,<br />
no mi plâs la renghe fumade 2 (aringa salata<br />
e stivata in barile) sardelon (m) stipati come<br />
arin ghe, fis tant che sardelis.<br />
arioso agg aiarôs.<br />
àrista sf (cuc) lonze.<br />
arìsta sf (bot) rieste.<br />
aristocratico agg 1 aristocratic, nobil 2 (fig) aristocratic,<br />
civilin: era un signore dall’aria aristocratica,<br />
al jere un siôr civilin # sm aristo-<br />
65<br />
cratic, nobil.<br />
aristocrazia sf aristocrazie.<br />
aritmetica sf aritmetiche.<br />
aritmia sf aritmie.<br />
arlecchinata sf arlechinade, comedie.<br />
arlecchino sm arlechin, comedeant fare l’~ servitor<br />
di due pa droni, stâ a cjaval dal fossâl.<br />
arma sf arme: le armi sono pericolose, lis armis a<br />
son periculosis 2 (stemma) arme, steme abbassare<br />
le armi, butâ jù lis armis, molâ lis armis;<br />
~ proibita, arme improibide; cedere le<br />
armi, molâ lis armis; compagno d’armi, camarade;<br />
affilare le armi (fig), uçâ lis sgri fis;<br />
chiamare alle armi, clamâ sot, clamâ su l’arme;<br />
de porre le armi, butâ jù lis armis; essere<br />
alle prime armi, jessi di prin svol, di prin pêl;<br />
fatto d’armi, bataie, scuintri; gettare le armi,<br />
butâ jù lis armis; pas sare per le armi, fusilâ,<br />
justiziâ; l’onore delle armi, l’onôr des armis;<br />
prendere armi e bagagli; cjoli sù arme e fagot;<br />
presentar l’armi, fâ presentîr; uomo d’armi;<br />
om di armis.<br />
armacollo (ad) avv a bando lere.<br />
armadio sm armâr, armaron ~ a muro: carmalin;<br />
~ quattro stagioni, armâr di cuatri<br />
stagjons.<br />
armaiolo sm armarûl, sclopetin.<br />
armamentario sm armamentari, parecj, implant.<br />
armamento sm armament: è finita la corsa agli<br />
armamenti, e je finide la corse ai armaments.<br />
armare vtr 1 armâ, cjariâ, arcâ: prima di sparare<br />
arma il fucile, prime di sparâ, cjarie la sclope<br />
2 (tec) armâ 3 (arch) pontâ, armâ: abbiamo<br />
finito di ~ il muro, o vin finît di armâ il<br />
mûr.<br />
armarsi vrifl ar mâsi: si è armato di bastone, si è<br />
armât di un baston ~ di coraggio, fâsi cûr<br />
fuart; ~ fino ai denti, armâsi a fûc e a tai.<br />
armata sf armade.<br />
armato agg 1 armât: erano tutti armati, a jerin<br />
ducj armâts 2 (di arma) cjariât: ~ di tutto<br />
punto, armât tant che San Zorz; rapina a<br />
mano armata, rapine a man armade.<br />
armatura sf armadure ~ in ferro, inferadure.<br />
armeggiamento sm messedament, sgarfament.<br />
armeggiare vintr sgarfâ, tar menâ, ti chignâ, messedâsi:<br />
sta armeggiando nel cassetto, al è ch’al