Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro
Evaluarea în esenţă
► Octavian Tudor Popescu
Omul, privit ca entitate
supusă evoluţiei, se
<strong>de</strong>zvoltă în raport cu
trei dimensiuni, pe orizontală
– în evoluţia milenară, pe
verticală – într-o singură viaţă
<strong>de</strong> om, precum şi oblic – ieşind
din tiparele logicului şi vizând
în principal existenţialitatea.
Cele trei, se pot cuantifica în
aspectele: fizic, intelectual şi
spiritual. Fizicul este aspect
cantitativ – cel care exprimă
cuantumul acumulărilor în
timp. Ce ţine <strong>de</strong> intelectualitate
este aspectul calitativ – cel
care <strong>de</strong>scrie, în secţiune, o stare
fenomenologică la un moment
ales, ţinând seama <strong>de</strong> toţi
factorii ce concură la împlinirea
lui. În fine, spiritualul este
aspectul cauzal, cel mai
sofisticat, cel care se referă la
cauzalitatea fenomenologică, ce
nu se poate cuprin<strong>de</strong> în logicul
exteriorizabil, dar care este
conectată intuiţiei şi cuprin<strong>de</strong>rii
umane interiorizate.
Aşadar, omul s-a <strong>de</strong>zvoltat
în mii <strong>de</strong> ani astfel încât,
uitându-ne în urmă putem
fotografia panoramic, întregul
parcurs istoric, observând
creşterile sau <strong>de</strong>screşterile şi
în principal o traiectorie în
ascensiune a cunoaşterii, la
început cu creştere lentă dar,
în istoria recentă, cu creştere
vertiginoasă (spre verticalitate)
(analiză cantitativă). Dacă
vom analiza secţiunea acestui
traiect la un moment dat, spre
exemplu, acum două sute
<strong>de</strong> ani, vom observa un om
preocupat sporadic <strong>de</strong> educaţie,
cunoaşterea ştiinţifică fiind
privilegiu şi lux, în schimb se
întrezăreşte un punct <strong>de</strong> masă
critică, a exploziei, a cotiturii,
a unei aspiraţii nestăvilite
spre revărsare a cunoaşterii,
întocmai ca lava unui vulcan
răspândită, nolens-volens, în
urma erupţiei. Dacă analizăm
secţiunea corespunzătoare
contemporaneităţii, observăm
o ascensiune ştiinţifică dusă
la extrem, o goană după traiul
<strong>de</strong> zi cu zi, dusă la extrem, o
furie a extravaganţei, dusă la
extrem şi o uitare a valorilor
spiritual-umane – culturale,
dusă la extrem (analiză
calitativă). O analiză cauzală
asupra umanităţii se poate face
individual, <strong>de</strong> către avizaţi ai
culturii, ai vieţii spirituale, ai
vieţii ştiinţifice şi în general <strong>de</strong>
către oameni ce văd mai mult
<strong>de</strong>cât în mod obişnuit, ce pot
fi consi<strong>de</strong>raţi recuperatorii,
îmbogăţitorii şi continuatorii
umanităţii, media acestor
evaluatori fiind o previziune fină
privitoare la existenţialitatea
fenomenologică umană.
<strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
Calitatea fractalică a
existenţialităţii ne poate asigura
o imagine corectă, a vieţuirii
noastre, a manifestărilor
noastre, a acţiunilor noastre.
Ca profesori şi elevi, toţi
facem parte dintr-un angrenaj
existenţialist mai întâi, şi mai
apoi, dintr-o societate pe care
noi o formăm şi în care se reflectă
condiţia noastră existenţialistă.
Prin urmare, dacă trebuie să
abordăm fenomenul evaluării
în şcoală, el trebuie focusat spre
ţinta existenţialistă în primul
rând şi mai apoi spre structurile
reci ale abordării ştiinţifice.
Pentru că, spre exemplu, este
inutil să produci un medic
foarte competent, dacă el nu
are educaţia culturală ce să-i
fixeze reperele umane, prin care
să poată empatiza şi conlucra
cu pacientul, amândoi ca unul,
împotriva bolii. Sau, este cu
totul distructiv să pregăteşti un
om să <strong>de</strong>vină profesor, fără a te
asigura că are bagajul cultural,
moral, ştiinţific, necesar –
pârghie pentru construirea
ARCADE
11