Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

ETNOGRAFIE ŞI FOLKLOR ►
► Janeta Bă<strong>de</strong>scu
Acest sat este
c o m p o n e n t u l
comunei Văgiuleşti,
jud. Gorj. Are o vechime <strong>de</strong>
aproape 600 <strong>de</strong> ani.
În vremuri în<strong>de</strong>părtate
stăpâna acestor meleaguri a fost
Stanca, ce vin<strong>de</strong> în <strong>anul</strong> 1587
grecului Rizo mai multe „ocine”
cu 4 000 mii aspri. Voievodul
Mihai Turcitul îi întăreşte actul
<strong>de</strong> stăpânire.
Rizo plantează ocinele cu tot
felul <strong>de</strong> pomi, în special pruni.
Una din ele este cunoscută şi
azi <strong>de</strong> sătenii satului „prunii
grecului” aşezată pe versantul
<strong>de</strong> sud al <strong>de</strong>alului, „Culmea
Motrului” – <strong>de</strong>asupra satului
respectiv.
În <strong>anul</strong> 1711 Chirea
Ru<strong>de</strong>anu vel căpitan za Cerneţ
împuterniceşte pe Preda
Vlădoianu zis – „Coandă” –
Sabie-Goală, să stăpânească
moşiile Menţi şi Valea-Rea,
verilor săi Vasile şi Nicolaie
– Valea-Bună, iar altor veri
Barbu şi Radu moşiile Degeraţi,
Satul Valea-Rea
(Valea-Motrului)
Desăraţi şi Lumnicul.
Numele <strong>de</strong> Sabie-Goală, i s-a
dat în urma unei întâmplări. A
participat la o răscoală în Serbia
împotriva turcilor, înscris ca
voluntar. Au fost înfrânţi.
Reîntorcându-se în ţară,
a trecut Dunărea înnotând
cu sabia în gură, iar teaca a
aruncat-o.
De la acest haiduc se trage
neamul Săbieştilor. O parte
din urmaşii lui au luptat
sub comanda lui Tudor
Vladimirescu, participând
la citirea „Proclamaţiei <strong>de</strong> la
Pa<strong>de</strong>ş”, urmându-l în tot cursul
revoluţiei.
Legenda satului spune că pe
vremea năvălirii turcilor în ţara
noastră, „Domnitorul” cu oastea
sa a ţinut piept luptei dar, din
cauza numărului mic <strong>de</strong> ostaşi
au fost înfrânţi, iar „Domnul
ţării” a fost căzut în lupte.
Pentru a nu fi prinşi şi luaţi
în robie „Marea Doamnă” cu
câţiva oşteni credincioşi a luat
drumul pribegiei prin locuri
neumblate.
Astfel, au ajuns într-o vale cu
râpi prăpăstioase, făcându-şi
loc printre „hăţişuri” sălbatice
cu caii <strong>de</strong> dârlogi, un<strong>de</strong> au zărit
un „bor<strong>de</strong>i” în care locuia un
bătrân pustnic.
I-a ospătat bătrânul cu
mămăligă rece, varză, i-a
adăpostit să se odihnească, apoi
conducându-i spre râul Motru,
trecând hăţişuri, împletituri <strong>de</strong>
curpar, viţă <strong>de</strong> vie sălbatică,
rugi, fiind un drum anevoios, au
trecut <strong>de</strong> cealaltă parte a râului,
îndreptându-se spre secularele
păduri ale Voloiacului. Au
ajuns într-o vale râpoasă, cu
bolovani <strong>de</strong> piatră, găsind
70 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
câteva ”bor<strong>de</strong>ie” locuite.
Drumeţii au fost bine primiţi,
în<strong>de</strong>stulaţi cu lapte şi brânză <strong>de</strong>
capră şi oaie, alte bunătăţi şi vin
spumos. Paturile aşternute cu
sulfină şi aglici.
Noul „Voievod” a aflat un<strong>de</strong>
este „doamna” cu însoţitorii ei,
luându-i la Curtea Domnească.
Drept mulţumire, „doamna”
pribeagă a rugat pe voievod să
dăruiască moşului şi celorlalte
familii acte <strong>de</strong> moştenire
din tată în fiu a ţinuturilor
respective. Ţinutul un<strong>de</strong> locuia
„moşul singuratic”, fiind <strong>de</strong>stul
<strong>de</strong> anevoios şi sălbatic l-a numit
Valea-Rea, iar celălalt ţinut, care
a fost mai accesibil a fost numit
Valea-Bună.
Şi în prezent există aceste sate
cu <strong>de</strong>numirile respective, numai
că satul Valea-Rea, pe timpul
lui Ceauşescu i s-a schimbat
<strong>de</strong>numirea <strong>de</strong> Valea-Motrului.
În timp satele s-au <strong>de</strong>zvoltat,
având oameni gospodari, astfel,
familiile ce au moştenit, sau
cumpărat moşiile au fost: Buticu
Săbiescu, Panduru, Popescu şi
Băbenii.
Moşnenii Băbeni, veniţi <strong>de</strong> la
Băbeni, Rm. Vâlcea, ca oieri la
sfârşitul veacului al XVIII-lea,
posedau 405 stânjeni.
Unul dintre moştenitorii
familiilor Băbeni a fost şi
profesorul Popescu Augustin
(mama fiind, fiica lui moş
Ilie Băbeanu din Valea-Rea),
care şi-a petrecut copilăria în
satul bunicilor dinspre mamă,
fiind legat permanent printrun
sentiment puternic <strong>de</strong>
meleagurile acestui sat, dorind
ca urmare, să fie înmormântat
lângă bunici, aproape <strong>de</strong> casa
copilăriei sale.