Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

credincioşi, dar şi pelerini,
veniţi în Cetatea Bălgradului
(Alba Iulia), cu prilejul acestui
eveniment.
Data <strong>de</strong> prăznuire a Sf.
Mitropolit SIMION ŞTEFAN
este pe 24 aprilie, în fiecare an, la
fel ca la ceilalţi doi Sf. Mitropoliţi
transilvăneni ILIE IOREST şi
SAVA BRANCOVICI.
Înainte <strong>de</strong> a aşterne câteva
date <strong>de</strong>spre viaţa şi activitatea
Sf. Ierarh ANDREI ŞAGUNA,
Mitropolitul Transilvaniei, vom
prezenta câteva aspecte al vieţii
bisericeşti din Transilvania,
greu încercată <strong>de</strong> vitregiile
vremurilor <strong>de</strong> final <strong>de</strong> veac
XVIII şi începutul celui al
X<strong>IX</strong>-lea. În urma acţiunii <strong>de</strong>
intens prozelitism catolic, din
perioada 1698-1701, împotriva
românilor ar<strong>de</strong>leni şi a Bisericii
neamului, a dus la <strong>de</strong>sfiinţarea
în 1701 a vechii Mitropolii
Ortodoxe a Transilvaniei, cu
reşedinţa la Alba Iulia. Românii
transilvăneni şi Biserica lor au
fost trecuţi cu forţa la Uniaţie
(Biserica Unită cu Roma sau
Greco-Catolică). În aceste
condiţii, impuse <strong>de</strong> Curtea
Imperială habsburgică <strong>de</strong> la
Viena, românii au ajuns să fie
„toleraţi” în propria lor ţară,
fără a se bucura <strong>de</strong> drepturile
celor „trei naţiuni” (unguri saşi,
secui) şi a celor „patru religii
recepte” (catolică, lutherană,
calvină şi unitariană). Abia
în 1761 s-au acceptat ierarhi
ortodocşi pentru Transilvania,
dar erau sârbi, cu statut <strong>de</strong>
episcopi şi nu <strong>de</strong> mitropoliţi, cu
reşedinţa mai întâi la Răşinari şi
apoi la Sibiu. Din 1783, Eparhiile
Tansilvaniei şi Bucovinei au fost
puse sub jurisdicţia Mitropoliei
Ortodoxe sârbeşti <strong>de</strong> la Carloviţ.
În 1810, Curtea <strong>de</strong> la
Viena a acceptat şi a permis
protopopilor ortodocşi ar<strong>de</strong>leni
să se întrunească la Turda,
pentru a-şi alege un arhipăstor,
care să fie român. Aşa a fost ales,
www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro
Preotul Vasile Moga din Sebeş
(jud. Alba), care, mai întâi, după
rânduială, a fost călugărit şi
apoi înălţat la treapta arhieriei,
în 1811, când a fost numit şi
întronizat ca episcop la Sibiu.
Cu toate greutăţile din acele
vremuri, episcopul †Vasile
Moga a izbutit, ca în 1811
să <strong>de</strong>schidă cursurile primei
Şcoli teologice din Ar<strong>de</strong>al sau
cursul <strong>de</strong> „bogoslovie”, cu o
durată <strong>de</strong> 6 luni, sub directa
sa conducere. Primul profesor
<strong>de</strong> aici, a fost Gheorghe Lazăr.
Episcopul †Vasile Moga a trecut
la cele veşnice, la 71 <strong>de</strong> ani, la 17
octombrie 1845.
În 1846, Episcopia Ortodoxă a
Transilvaniei a fost încredinţată
Arhimandritului ANDREI
ŞAGUNA, ca vicar (locţiitor),
aflat până atunci în slujba
Mitropoliei sârbe <strong>de</strong> la Carloviţ.
La începutul veacului X<strong>IX</strong>,
printre emigranţii moscopoleni
stabiliţi la Mişcolţ, din N-E
Ungariei, se afla şi negustorul
macedo-român Naum Şaguna.
Acesta s-a căsătorit a doua
oară, la 1 mai 1802, cu tânăra
Anastasia, iar la 20 <strong>de</strong>c. 1808
(1 ian. 1809) se năştea al treilea
copil al fam. Şaguna, băiatul
Anastasie (sau Anastasiu)
Şaguna, care a fost botezat în
rit ortodox, în biserica greacăortodoxă,
din Mişcolţ. Tânărul
Anastasie Şaguna a fost un
elev eminent la şcoala „grecovalahă”
din Mişcolţ, iar în 1816
a absolvit gimnaziul superior al
călugărilor piarişti din Pesta. În
1822 va muri tatăl său, iar, la 29
<strong>de</strong>c. 1826, la stăruinţele mamei
sale, printr-o <strong>de</strong>claraţie în limba
latină, a afirmat că va rămâne în
credinţa şi religia strămoşilor săi
(cea ortodoxă), aşa cum făcuseră
şi fraţii săi: Evreta şi Ecaterina.
Între 1826-1829, a frecventat
cursurile Facultăţii <strong>de</strong> Filosofie
şi Drept, absolvindu-le cu
rezultate strălucitoare.
La 21 <strong>de</strong> ani, în 1829, în urma
<strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
unui în<strong>de</strong>mn lăuntric şi-a
început cariera eclesiastică la
Vârşeţ.
La 1 noiembrie 1833, tânărul
teolog Anastasiu Şaguna a
îmbrăcat haina călugăriei,
primind la tun<strong>de</strong>rea în
monahism patronimicul <strong>de</strong>
ANDREI. În perioada 1834-
1838, monahul Andrei Şaguna
a străbătut treptele preoţiei:
ierodiacon, ieromonah,
primind şi rangurile monahale
<strong>de</strong> protosinghel (1838)şi
arhimandrit (1842), ca semn al
aprecierilor <strong>de</strong> care se bucura
din partea mitropoliţilor sârbi
<strong>de</strong> la Carloviţ: †Ştefan Stancovici
şi †Iosif Raiacici.
La data <strong>de</strong> 17 ianuarie 1836,
avea să moară la 51 <strong>de</strong> ani buna
sa mamă, Anastasia Şaguna, <strong>de</strong>
la care primise aleasa educaţie
religioasă.
În 1840 i s-a încredinţat stăreţia
Mânăstirii sârbeşti Hopovo, dar
şi funcţia <strong>de</strong> profesor la secţia
românească a Seminarului
Teologic <strong>de</strong> la Vârşeţ. În 1845 a
fost numit stareţ al Mânăstirii
Covil, din Eparhia Neoplantei,
perioadă în care a lucrat la
refacerea unei „Gramatici
româneşti”, după Ioan Alexi
(rămasă îm manuscris).
La 15/27 iunie 1846
începea un nou drum în viaţa
Arhimandritului Andrei
Şaguna, cănd a fost numit vicaradministrativ
al Episcopiei
Ortodoxe a Transilvaniei,
rămasă vacantă în urma
morţii episcopului †Vasile
Moga. În calitatea sa <strong>de</strong> vicar,
Arhim. A. Şaguna a încercat
o oarecare rânduială a vieţii
bisericeşti, ridicând cursurile
Şcolii Teologice, înfiinţată <strong>de</strong>
episcopul †Vasile, <strong>de</strong> la 6 luni,
la un an.
La 24 ianuarie/15 febr.
1848, Curtea Imperială <strong>de</strong>
la Viena, l-a recunoscut pe
Arhim. Andrei Şaguna, ca
episcop titular al Transilvaniei,
ARCADE
19