Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

tuberculoză şi este internat în
sanatoriul Moreni, <strong>de</strong> un<strong>de</strong>,
<strong>de</strong>cepţionat, într-o stare psihică
alarmantă, îi scrie lui Constantin
Rădulescu-Motru scrisoarea
care urmează:
„Mult stimate domnule
profesor,
Nădăjduiesc că nu vă supără
prea mult această scrisoare a
unui bolnav, trimisă din patul
sanatoriului Moreni.
În lagărul Ciuc m-am îmbolnăvit
<strong>de</strong> tuberculoză şi am fost trimis
aici prin <strong>de</strong>cizia Comisiei Medicale
a Ministerului <strong>de</strong> Interne. De
asemenea, am fost eliberat acum
12 zile, semnând o hârtie prin care
mă angajam să nu fac politică.
(Straniu. Mă întreb când am făcut
vreodată politică – şi-mi amintesc
că semnasem acum şase luni o
hârtie asemănătoare. Cu toate
acestea am fost ţinut 16 zile la
Prefectură şi trei luni la Ciuc).
Ce cre<strong>de</strong>ţi, mult stimate domnule
profesor, <strong>de</strong>spre un tânăr care se
ve<strong>de</strong> la 35 <strong>de</strong> ani, nu numai lipsit
<strong>de</strong> dreptul <strong>de</strong> a-şi câştiga existenţa,
în imposibilitatea <strong>de</strong> a munci – dar
se ve<strong>de</strong> şi bolnav <strong>de</strong> piept din cauza
tratamentului şi a subalimentaţiei
la care a fost supus într-o temniţă
la care a fost osândit fără nici o vină
şi fără nici o ju<strong>de</strong>cată.
Îmi amintesc scrisoarea pe care
v-am trimis-o în luna iulie şi-mi
amintesc răspunsul dumneavoastră
pe care l-am citit în ziua în care
am fost arestat. De abia acum
îmi dau seama cât eram atunci <strong>de</strong>
fericit: sărac, hărţuit <strong>de</strong> poliţie, dar
sănătos.
Astăzi, mult stimate domnule
profesor, sunt bolnav şi <strong>de</strong>
tuberculoză şi <strong>de</strong> nervi.
Munca tinereţii mele întregi a
fost zadarnică.
Zadarnic am umblat în două
continente, am citit biblioteci
întregi şi am scris 16 volume.
Toate darurile pe care mi le-a dat
Dumnezeu şi tot ce am adăugat eu
prin munca mea, va fi îngropat în
pământ.
Mă întreb ce blestem apasă
asupra generaţiei mele, ca istoria
şi moartea să ne secere atât <strong>de</strong>
timpuriu şi cu atâta cruzime?
Vă mulţumesc pentru nesfârşita
bunătate pe care mi-aţi arătat-o
încă din anii stu<strong>de</strong>nţiei mele şi vă
urez, stimate domnule profesor, tot
norocul pe care <strong>de</strong>stinul ni-l refuză
nouă.
Al Dumneavoastră <strong>de</strong>votat elev,
Mircea Elia<strong>de</strong>”.
Motru îi trimite lui Mircea
Elia<strong>de</strong> şi unele sume <strong>de</strong> bani.
În aceste momente <strong>de</strong> grea
cumpănă pentru Mircea Elia<strong>de</strong>,
soţia sa, Nina Elia<strong>de</strong> adresează
lui Constantin Rădulescu-
Motru o scrisoare în care îşi
exprimă îngrijorarea faţă <strong>de</strong>
soarta soţului său:
„Mult stimate domnule
profesor,
Vă rog să mă iertaţi că vă răspund
aşa <strong>de</strong> târziu la binevoitoarea
Dumneavoastră scrisoare, însă
sperăm că lucrurile o să se îndrepte
şi să vă răspundă soţul meu . Chiar
în ziua când am primit scrisoarea
Dumneavoastră a fost arestat
Mircea. În urma asigurării date <strong>de</strong>
generalul Con<strong>de</strong>escu, prin domnul
profesor Rosetti, că poate lucra
liniştit acasă, s-a întors şi a pus
sub tipar, după cum ştiţi, revista
„Zamolxis”.
La o săptămână <strong>de</strong> la venirea lui,
adică joi, 14 iulie, ora 4 p.m. a fost
arestat. De atuncea stă în regim
celular, adică doarme pe jos, într-o
odaie mică, fără aer, cu o singură
masă şi un scaun şi o pătură pe care
o întin<strong>de</strong> pe scânduri noaptea, ca
să-şi întindă oasele.
Ca tovarăş are santinela care se
schimbă din trei în trei ore.
Deşi i-au luat două interogatorii,
în care a spus că nu a făcut politică
şi nici nu va face, pentru că nu
îl interesează, cre<strong>de</strong> numai în
mântuirea neamului prin jertfă
şi credinţă, <strong>de</strong>votându-se ca şi
60 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
până acum ştiinţei, totuşi n-a fost
eliberat şi probabil va fi dus la
Miercurea Ciucului.
A recurs la singurul om care
ar putea să-i vină în ajutor, la
generalul Con<strong>de</strong>escu, din a cărui
mână a fost arestat. Căci putea prea
bine Mircea să stea mai <strong>de</strong>parte
ascuns, să-şi vadă <strong>de</strong> lucru; greşala
lui a fost încre<strong>de</strong>rea în cuvântul
generalului. Deşi se zice că a
intervenit şi că s-ar fi promis, văd
că zilele trec, căutând să-l distrugă
fiziceşte şi moraliceşte. Regimul
este barbar, mai rău <strong>de</strong>cât pentru
borfaşi.
Este trist că pentru un element
<strong>de</strong> valoarea lui Mircea care face
cinstea şi mândria acestei ţări,
să fie zdrobit fără absolut nici o
vină. Puţini au fost acei cărora
le-a fost încredinţată la 31 <strong>de</strong> ani
colaborarea a 5 mari savanţi pentru
o revistă internaţională – prima la
noi în ţară.
Vă scriu toate aceste rânduri,
Domnule Decan, pentru că sunteţi
printre acei ce aţi îndrumat paşii
lui în carieră şi vă puteţi mândri
cu el.
Nu voi uita niciodată bunăvoinţa
şi sprijinul Dumneavoastră şi vă
asigur că nu veţi regreta nimic din
tot ce aţi făcut pentru el şi vă veţi
putea mândri şi în viitor cu fostul
Dumneavoastră stu<strong>de</strong>nt.
Primiţi asigurarea <strong>de</strong>osebitei
mele stime, Nina Elia<strong>de</strong>”.
Se înţelege că în zilele acelea
<strong>de</strong> îngrijorare pentru familia
Elia<strong>de</strong>, Constantin Rădulescu-
Motru a făcut nu puţine
intervenţii pentru a scoate <strong>de</strong>
sub o iluzorie scuzare pe fostul
său stu<strong>de</strong>nt, care peste puţin
timp, va pleca în străinătate <strong>de</strong>
un<strong>de</strong> nu va mai veni niciodată
în ţară.
Cariera strălucită pe care
a făcut-o Mircea Elia<strong>de</strong> îi da
lui Motru satisfacţia datoriei
împlinite faţă <strong>de</strong> un semen
apropiat inimii sale şi în care a
întrezărit scânteia geniului.