Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

dacă nu cu artă. Dacă omul
primitiv se îngrijea <strong>de</strong> grupul
său pentru supravieţuire, astăzi
asistăm la aceeaşi îngrijorare
globală, dar la altă calitate a
gesturilor – strategii economice,
bazate pe principii matematice,
fină observare şi previziune.
Şi exemplele pot continua
inepuizabil. Dar ce se întâmplă
la nivelul interior al omului?
Oare sentimentele omului
primitiv erau aceleaşi, ca cele
ale omului <strong>de</strong> azi? Sentimentul
<strong>de</strong> iubire exista? Oare conştiinţa
<strong>de</strong> atunci era comparabilă cu
conştiinţa <strong>de</strong> azi?
Formele absolut schimbate
<strong>de</strong> acum, faţă <strong>de</strong> atunci, ne
face să cre<strong>de</strong>m că toate acestea
s-au schimbat radical. Astăzi,
sentimentul <strong>de</strong> iubire dintre doi
oameni este cel mai frumos, cel
mai <strong>de</strong> preţ. Este greu <strong>de</strong> crezut
că omul primitiv era capabil <strong>de</strong>
aşa ceva. Dar ce ve<strong>de</strong>m acum
o mie <strong>de</strong> ani, sau acum două
mii <strong>de</strong> ani? Scrierile ne indică
un nivel ridicat al conştiinţei
apartenenţei la familie, al
iubirii dintre oameni, al răutăţii
oamenilor şi în general modul
<strong>de</strong> a simţi al omului <strong>de</strong> acum
pare apropiat <strong>de</strong> cel al omului
din trecut. Se distinge însă,
puterea <strong>de</strong> cuprin<strong>de</strong>re a omului
<strong>de</strong> azi în faţa situaţiilor extreme.
Reţinerea şi inhibarea gesturilor
instinctuale, probabil că se
datorează <strong>de</strong>zvoltării în timp, a
capacităţii <strong>de</strong> a raţiona.
De fapt, omul a parcurs cu
minuţiozitate drumul spre
autocunoaştere. În acest
drum, el a <strong>de</strong>zvoltat inclusiv
cunoaşterea exterioară – a
ştiinţelor – care i-au făcut traiul
mai uşor. Tehnologia a luat un
avânt extraordinar în ultimii
ani, încât transformările, fiind
atât <strong>de</strong> rapi<strong>de</strong> şi consistente, ne
<strong>de</strong>vansează imaginaţia. Dacă la
începuturile omenirii, traiectul
<strong>de</strong>zvoltărilor ştiinţifice era
unul orizontal (constant), pe
parcurs acesta a <strong>de</strong>venit oblic
(cu creştere uşoară), însoţind
curgerea timpului (timpul
curge constant, <strong>de</strong>ci orizontal),
acum traiectoria schimbărilor se
apropie <strong>de</strong> verticalitate (creşte
vertiginos) astfel, renunţând
să mai întovărăşescă timpul –
însoţitorul nostru implacabil
– şi, implicit renunţând să ne
mai fie scop şi să ne mai atragă
primordial atenţia. Pentru că
trebuie spus rezultatele ştiinţei
sunt magnifice, cei ce le înţeleg
sunt părtaşi ai miracolului
existenţial, dar profanii
beneficiază <strong>de</strong> roa<strong>de</strong> (calculator,
telefon mobil, automobile, tot
ce înseamnă afaceri se bazează
exclusiv pe aceste roa<strong>de</strong> ale
ştiinţei etc.) într-un mod tâmp,
transformându-le în scop şi nu
în mijloc. Astfel ştiinţa pe lângă
beneficii inestimabile, a generat
culoar mediocrităţii în vieţuire.
Calitatea scopurilor vieţuirii
a scăzut îngrozitor, încât se
pune în pericol însăşi existenţa
noastră. Oare distrugerea
ecologică nu este un rezultat al
<strong>de</strong>ciziilor tâmpe, <strong>de</strong> pe urma
marilor <strong>de</strong>scoperiri ştiinţifice?
Oare fiinţa umană globală nu
are spiritul ei <strong>de</strong> conservare,
astfel încât, atingându-se
puncte terminus, aceasta să
se autoreconfigureze pentru
reechilibrare? Aceste lucruri,
nu sunt oare predictibile,
la o analiză atentă? În atare
perspective, profeţiile trecutului
(biblice şi nu numai), cu privire
la viitorul omului, sunt absolut
plauzibile.
Se revelează oare, o întreagă
strategie spre autocunoaştere?
Atunci, conform acestei strategii,
cunoaşterea raţională – ajutor
pentru traiul şi confortul omului
– va fi parcurs un drum milenar,
nu ca scop, ci drept instrument.
Focusarea pe mai <strong>de</strong>parte
asupra cunoaşterii, cei mulţi o
vor consi<strong>de</strong>ra ca neesenţială.
Omul va parcurge mai <strong>de</strong>parte
4 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
traiectul existenţei fizice, saturat
<strong>de</strong> limitele raţionalităţii care nu
e capabilă să răspundă nevoilor
sale individuale, întrebărilor
sale intime, trăirilor paradoxale
şi va ţinti alte i<strong>de</strong>aluri, mult
superioare: existenţa interioară.
Existenţa interioară este aceea
care a dat superioritatea omului.
Îmbunătăţirea resorturilor
interioare nu se putea face
în condiţii finţiale oarecare.
Fiinţa va fi avut nevoie <strong>de</strong>
un instrument perfecţionat al
raţionalităţii, pentru a filtra
şi relaţiona. Iar cunoaşterea
ştiinţifică pare doar un capitol
al autocunoaşterii omului.
Fructele ştiinţei au aprins o sete
<strong>de</strong> posesiune, fără prece<strong>de</strong>nt.
Fiecare munceşte pentru a-şi
asigura bunăstarea. B<strong>anul</strong> a
căpătat o aşa putere că s-a
transformat din necesitate în
scop. Marii jucători <strong>de</strong> pe pieţele
financiare, marii întreprinzători,
marii patroni, toţi contribuie şi
asigură echilibrul în existenţa
celor mulţi. Nimeni însă, nu
ar trebui să îşi pună sufletul
chezaş, astfel încât, pentru
obţinerea bogăţiei, să fi în stare
să mintă, să fure sau să omoare.
Nu satisfacţia materială
trebuie vizată, ci construcţia
spirituală. Raţiunea trebuie
să <strong>de</strong>vină instrumentul
spiritualităţii. Aceasta trimite la
culturalitate!
Culturalitatea se referă la
tendinţa omului <strong>de</strong> a manifesta
prevalent valorile umane, în
orice act întreprins, la orice
nivel – bogat, sărac, învăţat,
neinstruit, om cu pretenţii sau
simplu.
A trudi pentru un i<strong>de</strong>al în
culturalitate dă un sens veritabil
existenţialităţii. Altfel, gonim
pe un drum al mediocrităţii
existenţiale, <strong>de</strong> care ne vom
da seama prea târziu ca să
rămânem fără regrete...