Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

More documents

Recommendations

Info

EDITORIAL POSTUM ► ► Augustin Popescu Spaţiul şi timpul, <strong>de</strong>terminante cauzale Lucian Blaga, în „Spaţiul mioritic”, urmând concluziile pertinente ale filosofilor Spengler şi Frobenius, privind <strong>de</strong>terminaţia spaţială asupra configuraţiei spirituale a unui individ, a unui popor, face o <strong>de</strong>monstraţie magistrală, aplicând faimoasa teorie la configuraţia poporului român. Elementul fundamental, în mo<strong>de</strong>larea spirituală a românului, îl constituie spaţiul ondulat al întin<strong>de</strong>rii geografice. Faimoşi crescători <strong>de</strong> animale, respectiv <strong>de</strong> fabuloase turme <strong>de</strong> oi, mioare, românii, nevoiţi să străbată interminabil ondulaţiile geografice ale pământului autohton, în necontenirea purtării oilor spre păşune şi <strong>de</strong> la păşune, vrândnevrând, au primit în spirit această configuraţie spaţială. Ea s-a răsfrânt în actele majore ale înţelesului şi atitudinilor românilor în faţa vieţii şi a istoriei. Astfel, ei au revelat, <strong>de</strong>-a lungul timpului, un mod comportamental, cu totul distinct, constând în marea lor capacitate <strong>de</strong> rezistenţă şi, mai ales, <strong>de</strong> regenerare, în condiţiile în care trebuiau să suporte asaltul, uneori copleşitor, al vicisitudinilor multiple şi, secole în şir, interminabile. Modul acesta <strong>de</strong> rezistenţă şi <strong>de</strong> reacţie, în faţa necazurilor, e asociat <strong>de</strong> Blaga „orizontului spaţial” <strong>de</strong> existenţă şi <strong>de</strong> implicaţie pragmatică, recte exercitarea constantă a în<strong>de</strong>letnicirii păstoreşti. Au fost obligaţi, <strong>de</strong> ondulaţiile ritmice ale pământului străbun, să petreacă o gamă complexă <strong>de</strong> ipostaze, cu alternanţele <strong>de</strong> metronom ale umbrelor şi luminilor. Urcuşul <strong>de</strong>alurilor şi văilor, în căutarea păşunatului, care le suprasolicitau vigoarea fizică, uneori, până la epuizare, era compensat <strong>de</strong> faza coborâşului în vale, pe versantul contrar celui <strong>de</strong> dinainte. Acum, la coborâre, tonusul fizic, cu <strong>de</strong>plinătatea trăirilor intense, cunoştea regenerările <strong>de</strong> toate felurile, şi li se aducea reconfortul tonic, mobilizator, optimist. Acest mod <strong>de</strong> viaţă, repetat continuu, secole şi milenii, a <strong>de</strong>terminat un anume mod <strong>de</strong> existenţă spirituală, la 6 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> români, ilustrat, fără putinţă <strong>de</strong> tăgadă, <strong>de</strong> atitudinea <strong>de</strong>taşată în faţa <strong>de</strong>stinului a ciob<strong>anul</strong>ui din celebra baladă „Mioriţa”. Ciob<strong>anul</strong>, din balada amintită, dincolo <strong>de</strong> momentele <strong>de</strong> seninătate şi <strong>de</strong> strădanii afirmative, are, la un moment dat, neşansa să se confrunte cu insensibilitatea tovarăşilor lui armonici <strong>de</strong> până aci şi să le suporte o agresiune la care niciodată nu s-ar fi gândit: una aducătoare <strong>de</strong> moarte şi <strong>de</strong> <strong>de</strong>posedare <strong>de</strong> ceea ce-i aparţinea: turma <strong>de</strong> mioare, bine şi meticulos îngrijite. În faţa acestei surprize, ce-l proiectează în postura irevocabilă a negaţiei, ciob<strong>anul</strong> acţionează cu înţelepciune, şi acceptă trăsnetul, rezemat în credinţa că-şi schimbă ipostaza grosieră, carnală, pe integrarea <strong>de</strong>finitivă în ambientul inextricabil al cosmosului, un<strong>de</strong>-şi va continua existenţa, secondat <strong>de</strong> legile perenităţii. Este, acest simbolic act al accepţiei răului extrem, echivalentul marilor tribulaţii suportate <strong>de</strong> românii oieri la escaladarea versantelor <strong>de</strong>luroase şi montane, rezemaţi în aspiraţia şi nă<strong>de</strong>j<strong>de</strong>a sigură că tot ce pierd cu ocazia marilor încordări, uneori <strong>de</strong>scumpănitoare, vor câştiga, regenerându-se, la intrarea în dulcea şi agreabila coborâre. Iată, <strong>de</strong>ci, cam în felul acesta se rezumă teoria extrem <strong>de</strong> seducătoare a studiului filosofic „Spaţiul mioritic” al marelui poet şi gânditor Lucian Blaga. Nu sunt <strong>de</strong>cât cuvinte
<strong>de</strong> adâncă apreciere pentru a<strong>de</strong>vărul ce-l conţine studiul blagian. Aceeaşi i<strong>de</strong>e o susţine şi Hippolyte Taine, când face observaţia: „Spiritul împrumută ceva din armonia şi securitatea obiectelor ce-l înconjoară. Nu poţi contempla marile linii ale peisajului, calmul umbrelor şi al luminii, bolta largă a cerului, fără să asculţi gândirea ne<strong>de</strong>sluşită, care pare să pătrundă toate lucrurile şi să le unească” (Animalele). Pornind <strong>de</strong> la aceste concluzii, e bine să interiorizăm a<strong>de</strong>vărul că, într-a<strong>de</strong>văr, spaţiul, aş adăuga şi timpul, un<strong>de</strong> ne naştem şi ne ducem carul existenţei, este, sunt, <strong>de</strong>finitorii pentru întocmirea configuraţiei noastre spirituale. Nu mă ostenesc să aduc eu noi argumente, după ce alţii au făcut extinse şi pertinente explicaţii. Vreau doar să fac accentuări şi precizări, care să contribuie la mai buna înţelegere a faptului acesta esenţial, din existenţa umană şi nu numai. Mai întâi, vreau să se înţeleagă că spaţiul, cu elementele componente, nu-i nici pe <strong>de</strong>parte ceea ce se consi<strong>de</strong>ră că este, sunt, adică lucruri, elemente, întocmiri moarte şi lipsite <strong>de</strong> sine. Nu! Sunt ipostaze ale vieţii ca principiu universal şi care principiu se suprapune cu i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> Dumnezeu. Totul, în sistemul nemărginirii, e viu, afirmativ, participant asiduu la spectacolul glorios al perenităţii. Au observat-o marii cugetători. Pământul, <strong>de</strong>ci, ca întin<strong>de</strong>re, aparent amorfă, e o realitate cosmică vie, înzestrată cu infinit potenţial energetic, capabil să influenţeze şi <strong>de</strong>termine fiinţele ce trăiesc pe el. Dumnezeu, se spune în Genesa biblică, a făcut omul după chipul şi asemănarea Sa. Extinzând acest a<strong>de</strong>văr, putem afirma că trăitorii pe un anume spaţiu geografic capătă www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro chipul şi asemănarea acestuia. O aşa forţă energetică exercită pământul acelui spaţiu, încât fiinţele şi le asumă, integrândule şi asamblându-le unui sistem specific, distinct, unic, inconfundabil. Poporul are o vorbă minunată care conţine exact a<strong>de</strong>vărul <strong>de</strong>spre care vreau să se ştie aici: „Câte bor<strong>de</strong>ie, atâtea obiceie”. Poporul a sesizat corect că orice sector geografic, indiferent <strong>de</strong> cât <strong>de</strong> mare şi extins este, are ansamblul lui structural, cumulul său energetic, proprietăţile stringent inconfundabile. Doi indivizi, aparţinători a două spaţii <strong>de</strong> existenţă, dar distincte configurativ, au particularităţi proprii, venite din sistemul energetic spaţial diferit, ce se exercită asupra lor. Cel trăitor pe un spaţiu predominant campestru este mai expansiv, prompt, volubil, superficial, visător, entuziast, precipitat, exact cum întin<strong>de</strong>rea spaţiului lui <strong>de</strong> naştere şi viaţă îşi are caracteristicile. Spaţiul <strong>de</strong>schis presupune <strong>de</strong>plasare lejeră, activitate, abun<strong>de</strong>nţă a luminii, succesiuni stihiale iuţi, rapi<strong>de</strong>. Într-un spaţiu <strong>de</strong>luros, cu ogaşe, viroage şi diformităţi, stăruie alte particularităţi, <strong>de</strong>terminate <strong>de</strong> specificul reliefului. Predomină vegetaţia forestieră, care trimite lungi şi insistente trâmbe <strong>de</strong> umbre. Aci, e instalată lentoarea <strong>de</strong> toate felurile, încât vegetaţia întâmpină legitime obstacole în <strong>de</strong>zvoltare. Dar, <strong>de</strong>zvoltarea <strong>de</strong> aci implică mai multă <strong>de</strong>nsitate, consistenţă şi chiar putere regenerativă. Pământul excelează în saturaţie minerală şi forţa lui energetică se exercită cu inserţie bogată, profundă. Ierbivorele, <strong>de</strong> pildă, au, întrun asemenea peisaj, randament sporit, rezistenţă şi o blân<strong>de</strong>ţe accentuată. Oamenii, dintr-un <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> asemenea context geografic, sunt puţin expansivi, chiar taciturni, statornici în atitudini, con<strong>de</strong>scen<strong>de</strong>nţi, miloşi şi <strong>de</strong>osebit <strong>de</strong> aplicaţi în lucrul mâinilor. Puşi alăturea trăitorii la şes cu cei ce se găsesc aici, se observă, fără mare greutate, exact diferenţele lor contradictorii. Primii te bombar<strong>de</strong>ază cu vorbe, ce-şi dove<strong>de</strong>sc foarte repe<strong>de</strong> puţinul conţinut sedimentat. Sunt versatili, grandilocvenţi, uşor convertiţi la implicaţii iluzorii şi, pe temelia structurii lor temperamentale, nu se pot ridica edificii durabile. Când ţi-e lumea mai dragă, eşti abandonat şi singur va trebui să-ţi <strong>de</strong>scoperi portiţa salvării, echilibrului necesar. Cei din a doua categorie sunt dimpotrivă, economicoşi la vorbă, la promisiuni. Fapta lor este prevalentă şi o exercită cu răspun<strong>de</strong>re, consistenţă şi respect <strong>de</strong> sine. Cu asemenea indivizi nu ai surprize şi poţi să te bazezi pe totalitatea implicaţiilor lor. Atmosfera lor socială este una a garanţiei, securităţii şi plăcerii necurmate. Cu alte cuvinte, şi unii şi ceilalţi poartă pecetea irevocabilă a „orizontului spaţial” <strong>de</strong> existenţă. Dacă privim cu mai multă atenţie, vom observa că acelaş fenomen se petrece în lumea animalelor şi plantelor. Am intuit <strong>de</strong>ja că ierbivorele, ce cresc şi sălăşluiesc pe zone <strong>de</strong>luroase, sunt funciarmente diferite <strong>de</strong> cele ce trăiesc în ambientul campestru. Sunt mai proporţionate, mai domoale, mai puternice şi mai domestice. Ascultă comenzile date, îşi dozează efortul după cum terenul le creează postura, mănâncă insistent şi meticulos. Cele trăitoare la câmp sunt mai <strong>de</strong>şirate, ligave la mâncare, în fremătare şi nestatornicie, ARCADE 7
Page 1 and 2: Cuprinsul www.arcade</stron
Page 3 and 4: www.arcade.xhost.r
Page 5: Mediocritatea - o boală incurabil
Page 13 and 14: ► Elena Perţ Sunt mulţi. Foarte
Page 15 and 16: trupul. 15, 30 Lovitura biciului fa
Page 19 and 20: credincioşi, dar şi pelerini, ven
Page 21 and 22: a fost Î.P.S. †LAURENŢIU STREZA
Page 23 and 24: ceea ce era, Dumnezeu ade</
Page 25 and 26: omul pe sine, şi aşa să mănânc
Page 31 and 32: Intervenţia profesorului doctor <s
Page 35 and 36: Întâlnire de suf
Page 37 and 38: Prezentarea cărţii „Cronici lit
Page 39 and 40: mângâie disperarea. E greu când
Page 41 and 42: creaţia autorului respectiv, face
Page 43 and 44: supravieţuire în conul umbrei: ap
Page 45 and 46: parfumul muzicii stelare ar vrea s
Page 47 and 48: societăţi de bin
Page 49 and 50: în vecinătatea locurilor natale a
Page 53 and 54: evelează nevoia artistului <strong
Page 55 and 56: şi mai ales războiul. Pentru că
Page 57 and 58:
care am putea distinge atomul la sc
Page 59 and 60:
Cred că punctul dificil e limba î
Page 61 and 62:
www.arcade.xhost.r
Page 63 and 64:
„Inovaţii” în limba română
Page 65 and 66:
Colind de gând Mi
Page 67 and 68:
www.arcade.xhost.r
Page 69 and 70:
zahăr invertit, tanin, acid citric
Page 71 and 72:
PROVERBE ŞI ZICERI POPULARE ROMÂN
show all

Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?