Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

More documents

Recommendations

Info

puţin narativ în această etapă poetică – spre <strong>de</strong>osebire <strong>de</strong> creaţii cum ar fi În ziua neuitată -, dinamismul fiind potenţat prin formule lexicale inedite în acest context: „Să înghită şi să muşte”, conferind secvenţei poetice un caracter mult mai incisiv. Recurenţa acestei teme are pentru poet o valoare cathartică şi <strong>de</strong> limpezire, <strong>de</strong> atenuare a unor angoase, <strong>de</strong> calmare a unor afecte; am putea spune - <strong>de</strong> vin<strong>de</strong>care, parafrazând-o pe psihologa Daniela Luca. Trebuie să recunoaştem că versul lui Labiş <strong>de</strong>vine un act <strong>de</strong> sublimare concomitent cu cel <strong>de</strong> exprimare <strong>de</strong> sine, printrun produs cu multiple valenţe artistice. În cuvintele poetului se impregnează afecte, pulsiuni, amintiri, dureri cărora le re-dă un sens prin re-scrierea istoriei psihice, sufleteşti. În interpretare simbolică, războiul are drept scop distrugerea răului, restabilirea păcii, a dreptăţii, a armoniei, atât în plan cosmic şi social cât şi spiritual; este consi<strong>de</strong>rat manifestarea <strong>de</strong>fensivă a vieţii. Regăsim în lirica lui Labiş această semnificaţie în toate creaţiile centrate pe instaurarea regimului comunist, într-o manieră “candid infantilă” (8), observând că versul „a <strong>de</strong>venit mai direct şi mai agresiv” (7), exprimând entuziasmul schimbării „cu o prospeţime şi o vitalitate <strong>de</strong> om <strong>de</strong> munte şi o imaginaţie <strong>de</strong> tip neoromantic care ridică versurile sale <strong>de</strong>asupra poemelor obişnuite ale timpului.” (7) Noutatea viziunii sale asupra unei astfel <strong>de</strong> confruntări – cu vechiul regim şi cu elementele reacţionare – se datorează modalităţii artistice prin care valorifică două motive literare: dansul şi mulţimea (<strong>de</strong> oameni). Astfel, în Constelaţia noastră, lupta este implicit corelată cu „cavalerii stelei roşii (...)/ Visătorii şi făptaşii”. Procesul <strong>de</strong> implementare a noului regim este materializat prin termeni din câmpul semantic al luptei: „Drum spinos lovim cu paşii (...) Armele metalic saltă”. În Troia strâmbă, mulţimea este reprezentată prin noţiuni sinonime, cu trimitere la antichitatea greacă: „Oaste nouă, fraţi ai mei/ (...) Fii <strong>de</strong> neînfrânţi ahei/ Armelenvăţăm a prin<strong>de</strong>/ În aceste vremi distincte -/ Să le-ntoarcem spre duşmani!”. Motivul dansului se conturează în Dans ritual, după o serie <strong>de</strong> imagini <strong>de</strong> o rară plasticitate:”timpul în preajmăne-şi zornăie clipele (...) Timpul ne umple în grabă pocalele”. Dansul <strong>de</strong>vine metonimia luptei pentru schimbarea socială şi economică, dar mesajul este subtil, amintind <strong>de</strong> reveria romantică, <strong>de</strong> tensiunea simbolistă şi <strong>de</strong> el<strong>anul</strong> juvenil specific perioa<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> schimbare, lăsând impresia unei tendinţe <strong>de</strong>-a dreptul expresioniste <strong>de</strong> a se i<strong>de</strong>ntifica cu micro- şi macrocosmosul: „Pentru bărbăteasca goană/ A puterii din artere/ Să dansăm, prieteni, dansul/ De învârtejiri severe,/ Pentru bărbăţia minţii/ 54 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> Să pornim un dans sub stele,/ Să sclipească-n raze zimţii/ Şi cupola frunţii mele.”. Poetul se erijază într-un li<strong>de</strong>r <strong>de</strong> opinie şi în acelaşi timp un revoltat care instigă la lupta pentru reconstituirea unei ordini în primul rând interioare, spirituale, chiar dacă pare să imortalizeze istoria. Strofa următoare este mai bogată în imagini poetice care îmbină mişcarea cu elementul vizual: „Să dansăm ca nişte flăcări/ Îmbrăcate-n albe porturi,/ Să dansăm rotind în aer/ Fluturări <strong>de</strong> curcubee”. Ne amintim astfel <strong>de</strong> concepţia budistă asupra războiului, care se i<strong>de</strong>ntifică cu o cucerire prin forţă a roa<strong>de</strong>lor cunoaşterii. „Noi luptăm – este scris în Anguttara-nikaya – pentru sublima înţelepciune: victoria asupra ta însuţi, înfrânat”. (3) Onoarea <strong>de</strong> a muri în luptă aminteşte <strong>de</strong> vitejia samuraiului japonez. Şi în textele tradiţionale creştine războiul primeşte accepţia <strong>de</strong> confruntare interioară; este vorba <strong>de</strong> războiul sfânt pe care omul îl poartă în sinea sa, constând în înfruntarea tenebrelor cu lumina din el însuşi. El se realizează prin transferul <strong>de</strong> la stadiul <strong>de</strong> novice la acela <strong>de</strong> a<strong>de</strong>vărat iniţiat; <strong>de</strong> aici provine şi expresia <strong>de</strong> „armata luminii”. Aceasta clarifică metafora din titlul celui <strong>de</strong>-al doilea volum <strong>de</strong> versuri: Lupta cu inerţia. Labiş îşi exprimă perfecţionismul şi curajul <strong>de</strong> a <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> cutia Pandorei, provocând inerţiile lumii exterioare. Din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re artistic, se observă o mai mare reflexivitate, un vers mai concentrat şi o imaginaţie care <strong>de</strong>ja se <strong>de</strong>sprin<strong>de</strong> <strong>de</strong> mo<strong>de</strong>lele romantice. Pentru Labiş, acest imaginar poetic este revanşa <strong>de</strong> care avea nevoie, inconştient, pentru a se vin<strong>de</strong>ca <strong>de</strong> agresiunile emoţionale cu care îl copleşise vechiul regim
şi mai ales războiul. Pentru că această nouă modalitate <strong>de</strong> luptă implică sentimente pozitive, se confirmă principiul psihanalistului Sandor Ferenczi: „Fără simpatie nu există vin<strong>de</strong>care”; aceasta este puntea între procesul creator şi procesul analitic şi terapeutic. Un alt motiv literar extrem <strong>de</strong> frecvent în lirica lui Labiş este apa, care apare în mai multe ipostaze: cea propriu-zisă, sub forma ploii şi a lacrimilor. În poezia Începutul ne surprin<strong>de</strong> metafora „vâna <strong>de</strong> apă”, menită să-i confere acestui element o forţă palpabilă, aproape agresivă. În antiteză cu această percepţie se remarcă imaginea diafană din Mihail Sadoveanu: „izvoarele, sub pânze <strong>de</strong> gheaţă, <strong>de</strong>licate”, sub care se ascun<strong>de</strong> totuşi conotaţia stagnării, a lipsei căldurii sufleteşti, a absenţei sentimentului insufleţitor şi creator. În Rapsodia pădurii ne izbeşte din nou energia vitală materializată în imaginea acustică şi dinamică, totodată: „ Casca<strong>de</strong> vuitoare port în mine”, pentru ca, după câteva pagini, motivul apei să reapară în ipostaza unui pârâu: „Pârâul un<strong>de</strong> vinete-şi frământă/ Sub scoarţa dantelată migălos/ Şi-n ca<strong>de</strong>nţări neregulate-i cântă/ Acestui dans sălbatic şi duios/ (...) Îşi tremură pe nevăzute strune/ Cu gâlgâit bulbucii suferinzi,/ Şi-n copci <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>-a apelor oglinzi,/ Sub alba sărutare-a sorei lune.” Fundalul mişcării acvatice este, din nou, dansul, justificând interpretarea simbolică a apei drept „centru <strong>de</strong> regenerescenţă” (3) Fiind vorba <strong>de</strong> apa din satul natal, ar putea semnifica tendinţa inconştientă <strong>de</strong> a-şi reafirma obârşia, <strong>de</strong> a o revalorize întrun imens rezervor <strong>de</strong> potenţial, trăgând <strong>de</strong> acolo forţe noi” (3). Apa este consi<strong>de</strong>rată şi malefică, atunci când îi pe<strong>de</strong>pseşte pe ticăloşi. Este cazul imaginii din www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro Moartea căprioarei: „ Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!”, din care transpare sentimentul <strong>de</strong> culpabilitate al eroului liric copil ce tocmai <strong>de</strong>venise complice la crimă. În ipostaza ploii, apa este personificată şi corelată din nou cu motivul dansului: „Ploaia dansat-a”; „glia se gâdilă-n dans sub călcâie” (După secetă). Observăm că, <strong>de</strong>şi a selectat cuvinte din fondul comun al limbii, el a ştiut să le asocieze inedit, aproape arghezian în măsura în care ne face să ne gândim la estetica urâtului, punându-le în asemenea relaţii încât să primească o nouă expresivitate. În ceea ce priveşte frecvenţa motivului dansului, se ştie că acesta simbolizează celebrarea i<strong>de</strong>ntificării cu eternitatea; dar, mai important <strong>de</strong>cât atât, <strong>de</strong>vine o formă <strong>de</strong> comunicare, reprezentând un „un limbaj dincolo <strong>de</strong> cuvând”(3), dovadă dansul nupţial al păsărilor şi cele primordiale, consi<strong>de</strong>rate sacre. Chiar şi în viaţa profană, dansurile populare sau savante, fie acestea izbucnite spontan din centrul fiinţei sau rezultat al unei pregătiri prealabile, realizate individual sau colectiv, toate aceste forme constituie modalităţi <strong>de</strong> eliberare spirituală prin extazul obţinut. Plânsul poate fi i<strong>de</strong>ntificat şi drept un factor <strong>de</strong> comparaţie, aşa cum îl găsim în poezia Zurgălăul: „Parcă plângea încet metalul, moale”, creând efecte sonore unice. În Prietenul Glad, plânsul capătă accente dramatice: „li se zbuciumă pieptul sub bundă; Mi s-a zvârcolit inima-n piept/ Ca o jivină străină ce muşcă”. În poezia Morarul, plânsul se asociază cu un alt motiv frecvent în lirica lui Labiş - cântecul: „Are un glas răguşit şi cântat/ În scrâşnet <strong>de</strong> piatră şi plânset <strong>de</strong> un<strong>de</strong>,/ Morarul şi el cânte, plânge aproape/ Un rai <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> pitoresc ori aproape-un prăpăd”. Dacă <strong>de</strong> fiecare dată cântecul este o sinecdocă a creaţiei literare, plânsetul este o <strong>de</strong>fulare a unei suferinţe în<strong>de</strong>lung reprimate, o altă metodă inconştient psihanalitică <strong>de</strong> eliberare. Este ca şi cum, ca în cazul poeţilor mo<strong>de</strong>rnişti, cuvântul ar fi căpătat autonomie, iar litera – viaţă, „direcţionând ne-spusul, figurabilul, imaginabilul sau negânditul, tăcerea din cuvânt” (6) Acest <strong>de</strong>mers a avut la bază o selecţie a câtorva exemple sugestive pentru interpretarea psihanalică prin care lirica lui Nicolae Labiş să fie receptată în esenţă, semnificaţiile imaginarului poetic să fie îmbogăţit. De altfel, psihanaliza aplicată pe operele literare aduce un plus <strong>de</strong> cunoaştere, o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re spre aprofundarea şi mai adâncă a sufletului şi a intelectului respectivului artist, a spiritului uman în general. BIBLIOGRAFIE 1. Călinescu, G.: „Nicolae Laşib”, Contempor<strong>anul</strong>, <strong>nr</strong>.47, 28 noiembrie 1958; 2. Chasseguet-Smirgel, Janine: „ Psihanaliza artei şi a creativităţii”, Editura Trei, Bucureşti, 2002; 3. Chevalier, Jean; Gheerbrant, Alain: Dicţionar <strong>de</strong> simboluri” (vol I-III), Ed.ARTEMIS, Bucureşti, 1993; 4. Micu, Dumitru: „Istoria literaturii române <strong>de</strong> la creaţie populară la postmo<strong>de</strong>rnism”, Ed.SAECULUM I.O., Bucureşti, 2000; 5. Labiş, Nicolae: „Poezii”, Ed.CARTEA ROMÂNEASCĂ, Bucureşti, 1984; 6. Luca, Daniela: „Poezia are o valoare <strong>de</strong> vin<strong>de</strong>care”, în revista Psychologies ianuariefebruarie 2010; 7. Simion, Eugen: „Scriitori români <strong>de</strong> azi”, vol III, Ed DAVID – LITERA, Bucureşti/ Chişinău, 1998; 8. Rotaru, Ion: „O istorie a literaturii române”, vol III, Ed.MINERVA, Bucureşti, 1987. ARCADE 55
Page 1 and 2:
Cuprinsul www.arcade</stron
Page 3 and 4: www.arcade.xhost.r
Page 5 and 6: Mediocritatea - o boală incurabil
Page 7 and 8: de adâncă apreci
Page 13 and 14: ► Elena Perţ Sunt mulţi. Foarte
Page 15 and 16: trupul. 15, 30 Lovitura biciului fa
Page 19 and 20: credincioşi, dar şi pelerini, ven
Page 21 and 22: a fost Î.P.S. †LAURENŢIU STREZA
Page 23 and 24: ceea ce era, Dumnezeu ade</
Page 25 and 26: omul pe sine, şi aşa să mănânc
Page 31 and 32: Intervenţia profesorului doctor <s
Page 35 and 36: Întâlnire de suf
Page 37 and 38: Prezentarea cărţii „Cronici lit
Page 39 and 40: mângâie disperarea. E greu când
Page 41 and 42: creaţia autorului respectiv, face
Page 43 and 44: supravieţuire în conul umbrei: ap
Page 45 and 46: parfumul muzicii stelare ar vrea s
Page 47 and 48: societăţi de bin
Page 49 and 50: în vecinătatea locurilor natale a
Page 53: evelează nevoia artistului <strong
Page 57 and 58: care am putea distinge atomul la sc
Page 59 and 60: Cred că punctul dificil e limba î
Page 63 and 64: „Inovaţii” în limba română
Page 65 and 66: Colind de gând Mi
Page 69 and 70: zahăr invertit, tanin, acid citric
Page 71 and 72: PROVERBE ŞI ZICERI POPULARE ROMÂN
show all

Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?