Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

generaţiilor, urmaşe ale unor
înaintaşi bravi, gata să înveţe din
greşelile trecutului şi dispuse să
schimbe în bine, viitorul.
Orice om trebuie să
acumuleze, ca apoi să dispună în
societate, <strong>de</strong> nişte competenţe.
Acestea trebuie să vizeze
buna integrare şi conlucrare
a cetăţe<strong>anul</strong>ui în societate. Şi
normele europene au fixat
corect asemenea competenţe, pe
care le-am asumat şi noi. Ceea
ce nu s-a specificat clar este că,
aceste competenţe se obţin prin
educaţie a cunoaşterii, prin
<strong>cultură</strong> şi cel mai important,
prin impregnarea elevului cu
personalitatea profesorului său
ce trebuie să se constitue în
<strong>de</strong>pozitar al valorilor culturalumane
şi ştiinţifice. Un profesor,
ce nu are această educaţie, va
altera construcţia elevilor săi,
iar aceştia vor <strong>de</strong>veni la rândule
factori inconsistenţi pe mai
<strong>de</strong>parte. Nu poţi construi un om
ce are, ancestral, ca fundament,
spiritualitatea, apelând numai la
factorii obiectivi ai cunoştinţelor
fruste. În acest fel s-ar crea un
om pentru societate „mutilat”.
Pe <strong>de</strong> altă parte, cunoaşterea
complexului informaţional
este imperioasă pentru viitorul
cetăţean, pentru că aceasta
favorizează şi finisează
gândirea, antrenând pentru
atingerea competenţelor
necesare.
Cu alte cuvinte, atingerea
competenţelor este o consecinţă
logică a cuantumului
informaţional, a calităţii
informaţionale şi a impregnării
cultural-umane. Deci, evaluarea
elevului trebuie să se producă
pe trei căi: cantitativ, calitativ şi
cauzal.
Evaluarea cantitativă se referă
la dobândirea cuantumului
<strong>de</strong> cunoştinţe stabilite <strong>de</strong>
profesor în cadrul unei ore
<strong>de</strong> curs, capitol, semestru, an.
Depinzând <strong>de</strong> capacitatea <strong>de</strong>
cuprin<strong>de</strong>re a elevilor, profesorul
reuşeşte să parcurgă, mai mult
sau mai puţin, din noţiunile
şi problematica programate
a le cunoaşte elevii. Temele
efectuate sunt un indicator
asupra volumului <strong>de</strong> muncă a
elevului. O lucrare <strong>de</strong> control,
compusă din subiecte simple,
care să verifice <strong>de</strong>ţinerea
noţiunilor predate, este o
evaluare cantitativă. Acest tip
<strong>de</strong> evaluare poate fi făcută
<strong>de</strong> către oricine competent în
domeniu.
Evaluarea calitativă vizează
claritatea pe care o are elevul
asupra noţiunilor predate,
gradul <strong>de</strong> înţelegere a noţiunilor,
măsurarea pon<strong>de</strong>rei <strong>de</strong> a învăţa
mecanic noţiunile, puterea <strong>de</strong>
a opera cu noţiunile în diverse
situaţii - exerciţii, probleme –
şi vizează capacitatea <strong>de</strong> a face
conexiuni între aceste noţiuni
şi altele anterioare. Acest tip <strong>de</strong>
evaluare poste face diferenţa
între elevi şi poate stabili
ierarhii între elevi. Ca şi în cazul
evaluării cantitative, evaluarea
calitativă poate fi făcută <strong>de</strong>
către oricine cu competenţă în
domeniu.
Evaluarea cauzală
ţine <strong>de</strong> viziunea asupra
comportamentului elevului în
timpul conlucrării educaţionale,
urmărindu-se seriozitatea
muncii, dorinţa <strong>de</strong> mai mult
a elevului, spiritul inovator
al acestuia, aplecarea spre
cunoaştere, respectul pentru
materie, pentru profesorul
său, pentru colegii săi,
comportamentul în timpul
testelor şi a altor activităţi
adiacente, tendinţele elevului.
Acest tip <strong>de</strong> evaluare poate fi
abordat doar <strong>de</strong> către profesorul
<strong>de</strong> la clasă şi surclasează
celelalte tipuri <strong>de</strong> evaluare.
Profesorul <strong>de</strong> la clasă este
cel care construieşte elevul,
îi predă noţiunile, le discută
cu elevul, problematizează,
12 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
<strong>de</strong>ci este singurul în măsură
să evalueze cauzal şi să <strong>de</strong>a
verdict. Deosebirea majoră
dintre profesor şi alte categorii
sociale este că profesorul, în
procesul educaţional, priveşte
interlocutorii – elevii – ca pe
proprii copii, ca pe propria fiinţă.
Ceea ce el transmite elevilor
face parte din arsenalul său, ce-l
întregeşte ca fiinţă şi, pentru a-i
face părtaşi pe ceilalţi, <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>
porţile propriei fiinţe şi îi invită
înlăuntru. Ceea ce nu este
puţin lucru! El va avea întreaga
răspun<strong>de</strong>re pentru noţiunile
predate dacă acestea sunt
necorespunzătoare ştiinţific şi
este răspunzător pentru gradul
<strong>de</strong> înţelegere <strong>de</strong> către elev a
noţiunilor. Mai mult <strong>de</strong>cât atât,
atitudinea viitorului cetăţean,
în faţa semenilor săi, în societate,
va <strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> atitudinea fermă
a profesorului său pentru
promovarea valorilor umane
în faţa actualului elev. Orice
greutate pe care elevii o resimt
în abordarea noţiunilor este
resimţită, în măsură mai mare
<strong>de</strong>cât aceştia, <strong>de</strong> către profesor,
cu un consum fizic şi psihic pe
măsură.
Elevul şi părinţii lui trebuie
să înveţe că o societate, în
<strong>de</strong>mocraţie, nu merge mai
<strong>de</strong>parte prin voinţa pasageră
a vreunui component al său,
ci prin activarea unor reguli şi
principii, ce trebuie învăţate
şi aplicate, aşa cum au făcut-o
înaintaşii, fie că s-au numit
daci, valahi, moldoveni,
transilvăneni, români, aşa
cum ne regăsim viguros pe
traiectoria istorică.
Parafrazând vorbele sfinte,
să-i dăm profesorului ce este al
profesorului şi să întărim astfel
o naţiune ce dăinuie pe acelaş
principiu solid, <strong>de</strong> mii <strong>de</strong> ani:
să asiguri viitorul unei naţii
bazându-te pe ceea ce înseamnă
cultura acelei naţii.