Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

More documents

Recommendations

Info

pregăteşte pentru viaţa <strong>de</strong> veci. Potrivit învăţăturii ortodoxe, îndreptarea propriu-zisă, este precedată <strong>de</strong> o pregătire a omului în procesul <strong>de</strong> sădire şi creştere a vieţii în Hristos şi anume: chemarea, îndreptarea şi sfinţirea sau mărirea, după cum spune şi Sfântul Apostol Pavel: „Iar pe cei pe care mai înainte i-a rânduit, pe aceştia i-a şi chemat; şi pe cei pe care i-a chemat, i-a şi îndreptăţit; iar pe cei pe care i-a îndreptăţit i-a şi slăvit”(Romani8,30). „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l va atrage Tatăl, Cel ce M’a trimis...” (Ioan6,44). Chemarea este lucrarea harului lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu este cel ce ne face chemare spre comuniunea cu Sine, transmiţându-ne în acelaşi timp harul ca să răspun<strong>de</strong>m acesteia. Deci, chemarea cuprin<strong>de</strong> pe <strong>de</strong> o parte invitarea sau în<strong>de</strong>mnul extern, venit prin propovăduirea a<strong>de</strong>vărului dumnezeiesc, iar pe <strong>de</strong> altă parte( şi strâns legată <strong>de</strong> propovăduirea Evangheliei), lucrarea lăuntrică a harului, prin care, omul,se simte pătruns la inimă şi i se insuflă încre<strong>de</strong>re în a<strong>de</strong>vărul <strong>de</strong>scoperit, precum şi posibilitatea iertării păcatelor prin Iisus Hristos. Aşadar, omul se <strong>de</strong>schi<strong>de</strong> sufleteşte spre primirea revelaţiei şi consimte la conlucrarea cu harul dumnezeiesc. Aşa sa întâmplat, după cum se relatează în Sfânta Scriptură, în ziua Cincizecimii, când mulţimile care au auzit cuvântul lui Dumnezeu, din gura apostolilor, şi cei care s-au simţit pătrunşi la inimă, au întrebat pe apostoli: „Bărbaţi fraţi, ce să facem?”(F.A.2,37). Şi răspunzanduli-se „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh”(F.A.2,38). „Drept aceia, cei ce i-au primit cuvântul s-au botezat; şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii <strong>de</strong> suflete”(F.A.2,41). La fel s-a întâmplat şi cu marele dregător al Candachiei, regina Etiopiei(F.A.8,28-38). Aşadar, îndreptarea este mântuirea prin conlucrarea fiecărui om în parte, cu Iisus Hristos, şi aceasta începe în apele botezului, în Biserică. Îndreptarea are două aspecte principale: negativ şi pozitiv. Sub aspectul negativ, îndreptarea este ştergerea păcatului şi a vinei pentru el, adică iertare. Şi anume: a păcatului strămoşesc şi a eventualelor păcate personale, dacă cel ce vine la botez este la o vârstă adultă sau înaintată. Iar sub aspectul pozitiv, îndreptarea este sădire <strong>de</strong> viaţă nouă şi <strong>de</strong> sfinţenie, mai exact, viaţa lui Hristos în noi, adică sfinţire. Este starea <strong>de</strong> înfiere a omului <strong>de</strong> către Dumnezeu, prin harul îndreptării, este comuniunea haricăcu Dumnezeu. Este starea <strong>de</strong> făptură nouă a celui îndreptat după chipul lui Hristos, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”(Gal.3,27). Şi tot Sfântul Apostol Pavel ne încredinţează, că murind cu Hristos, în botez, păcatului, am înviat cu El la viaţa cea nouă(Romani6,3-5). „Cunoscând noi aceasta, anume că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, aşa încât trupul păcatului să fie nimicit, pentru ca noi să nu mai fim î<strong>nr</strong>obiţi păcatului”(Romani6,6). Aşadar, sfinţirea, <strong>de</strong>săvârşirea, mărirea şi îndumnezeirea omului constituie conţinutul celei <strong>de</strong> a treia perioadă a îndreptării sau mântuirii personale a omului. Aceasta înseamnă că îndreptarea sau mântuirea este pe lângă un dar al lui Dumnezeu, pentru 24 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> jertfa, învierea şi întreaga operă <strong>de</strong> răscumpărare săvârşită <strong>de</strong> Hristos pentru întregul neam omenesc, şi o misiune <strong>de</strong> realizat <strong>de</strong> către fiecare om, împreună cu harul lui Dumnezeu, ca membru al Bisericii Sale. Ca act <strong>de</strong> clipă îndreptarea este egală pentru toţi, dar ca realizare concretă <strong>de</strong> către fiecare în parte, în propria viaţă, ea nu mai este aceeaşi. Căci starea <strong>de</strong> dreptate cu care am ieşit din Taina botezului, nu rămâne strict interioară şi nici nu stă pe loc, ci se manifestă în fapte bune, prin care omul, progresează mereu în bine. Lucrul acesta înseamnă, că îndreptarea, nu rămâne aceeaşi în toţi cei îndreptaţi, ci variază <strong>de</strong> la om la om, <strong>de</strong> la credincios la credincios, şi că se poate <strong>de</strong>zvolta şi întări, după măsura eforturilor făcute <strong>de</strong> fiecare în parte, pe linia binelui moral, împlinind Cuvântul lui Dumnezeu, în colaborare cu harul divin şi prin creşterea continuă în virtuţi. Sunt <strong>de</strong>ci, diferite gra<strong>de</strong> ale îndreptării şi sfinţirii, diferite trepte ale <strong>de</strong>săvârşirii, mai exact, diferite trepte ale trăirii vieţii în Hristos şi ale arătării acestei vieţi, cărora le corespund diferite gra<strong>de</strong> ale măririi sau fericirii, împreună cu Iisus Hristos în viaţa veşnică. Odată intrat în comuniunea cu Hristos şi prin El cu toate persoanele Sfintei Treimi, prin botez, mirungere şi Euharistie, creştinul, trebuie să se străduiască atât ca să se menţină în această comuniune căci „cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă”(1Cor.10,12), cât şi să crească în această comuniune, reaprinzând şi împrospătând mereu relaţia şi comuniunea lui cu Hristos şi cu Biserica, prin Tainele acesteia, şi în <strong>de</strong>osebi prin Sfânta Împărtăşanie luată cu vrednicie. „Să se cerceteze dar
omul pe sine, şi aşa să mănânce din Paine şi să bea din Pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului”(1Cor11,28-29). Dar dacă, comuniunea cu Hristos, poate fi <strong>de</strong>zvoltată şi întărită, ea poate fi şi pierdută. La fel şi îndreptarea sau mântuirea care se realizează în această comuniune. Căci harul lui Dumnezeu, nu lucrează silnic în om şi fără libertatea acestuia. Păcătuind greu sau <strong>de</strong> moarte, cel îndreptat ca<strong>de</strong> din har, adică pier<strong>de</strong> sfinţenia, putându-se ridica din nou, prin taina pocăinţei sau a spovedaniei prin care i se iartă păcatele săvârşite şi mărturisite cu căinţă. Deci cum ne mântuim?— Prin har, credinţă şi fapte bune, în Biserică. Din partea lui Dumnezeu ni se dăruieşte harul divin, acesta fiind condiţia obiectivă a îndreptării şi mântuirii noastre în Hristos, iar din partea omului sunt credinţa şi faptele bune, care constituie condiţiile subiective ale mântuirii. Aceste condiţii subiective presupun incorporarea omului în Hristos, ca mădular al Trupului Său, Biserica, prin botez, mirungere şi Euharistie, şi apartenenţa omului, în continuare, la Biserică, prin dovezi concrete <strong>de</strong> credinţă în Hristos şi Biserica Sa, şi <strong>de</strong> fapte bune ca mărturii obiective şi expresii ale credinţei lucrătoare, prin iubire, cu ajutorul harului mântuitor primit în Sfintele Taine. Aşadar, lucrarea mântuitoare a lui Hristos poate fi privită – ca mântuire obiectivă – sub cele trei aspecte principale ale ei. Ea (lucrarea) se împlineşte prin: propria Jertfă a trupului Său, <strong>de</strong>ci ca arhiereu, care reface legătura dintre om şi Dumnezeu, împăcând prin Jertfa Sa supremă pe om cu www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro Dumnezeu (Evr.10,12), prin învăţătura şi pilda <strong>de</strong> slujire dată oamenilor, <strong>de</strong>ci ca profet (învăţător), care învaţă aducând revelarea <strong>de</strong>săvârşită a fiinţei şi voii lui Dumnezeu, şi a operei <strong>de</strong> mântuire(Ioan5,20), şi prin puterea pe care o exercită El, <strong>de</strong>ci ca împărat (conducător), care biruieşte puterile răului şi conduce pe om spre ţinta sa finală şi a<strong>de</strong>vărată, comuniunea <strong>de</strong> viaţă veşnică cu Dumnezeu în împărăţia cerurilor (Matei28,18; Ioan13,3;17,2). * * * „Trei sunt motivele, care fac pe oameni să se stăpânească <strong>de</strong> la vicii: 1)teama <strong>de</strong> gheena şi <strong>de</strong> legile <strong>de</strong> aici (lumeşti); 2) speranţa şi dorinţa împărăţiei cerurilor; 3)sentimentul binelui împreună cu dragostea pentru virtuţi. Teama ne face să ne ferim <strong>de</strong> rău, precum s-a spus: „Teama <strong>de</strong> Domnul urăşte răul” Speranţa, respinge atacul tuturor viciilor:”Nu greşesc toţi cei ce nadajduiesc în El” Dragostea, nu se teme <strong>de</strong> prăpastia păcatelor, fiindcă:”niciodată nu se trece(ca<strong>de</strong>)”(1Cor.13,8). Prima treaptă către <strong>de</strong>săvârşire, teama, este o stare <strong>de</strong> robie: „Când veţi fi făcut toate, spuneţi: suntem nişte sluji nevrednice”. Înaintând <strong>de</strong> pe o treaptă pe alta, urcând pe treapta speranţei, care nu este a robului ci a argatului,care aşteaptă simbria. Căci, conştient <strong>de</strong> faptele sale bune, fără teamă <strong>de</strong> pe<strong>de</strong>apsă şi gândindu-se că va fi iertat, cel ce spera într-o răsplată, înseamnă că n-a putut ajunge la acel sentiment al fiului care, încrezător în dărnicia îngăduinţei părinteşti, îşi dă seama că toate care sunt ale tatălui sunt ale sale. De aceea, trebuie să ne grăbim şi noi către <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong> a treia treaptă, a fiilor, care cred că toate ale tatălui sunt ale lor. Aşadar, faţă <strong>de</strong> starea şi cu măsura minţii fiecăruia, Scriptura dumnezeiască ne cheamă la diferite gra<strong>de</strong> <strong>de</strong> <strong>de</strong>săvârşire după libertatea noastră <strong>de</strong> alegere. Ea nu putea să propună tuturor aceiaşi comoară a <strong>de</strong>săvârşirii, fiindcă nu au toţi oamenii la fel virtutea, voinţa sau înflăcărarea şi <strong>de</strong> aceea, cuvântul dumnezeiesc a instituit oarecum felurite trepte şi măsuri, precum o arată limpe<strong>de</strong> şi Fericirile din Evanghelie(Matei.5,3-12). * * * Aşadar „Inceputul înţelepciunii(mântuirii) e frica <strong>de</strong> Domnul, iar sfatul celor sfinţi este cunoaşterea” zice Sfânta Scriptură(Proverbe.9,10). Din frică <strong>de</strong> Dumnezeu se naşte căinţa mântuitoare. Din căinţa inimii, porneşte <strong>de</strong>zlipirea <strong>de</strong> bunuri, adică sărăcia <strong>de</strong> bună voie şi dispreţul pentru toate bogăţiile. Din sărăcie izvorăşte umilinţa; Din umilinţă, <strong>de</strong>curge mortificarea vrerilor; Prin mortificarea vrerilor sunt stârpite din rădăcină şi sleite toate patimile; Prin alungarea patimilor, se <strong>de</strong>zvoltă şi cresc virtuţile; Prin creşterea virtuţilor, se dobân<strong>de</strong>şte curăţia inimii; Prin curăţia inimii, se ajunge la <strong>de</strong>săvârşirea dragostei apostolice. Amin. Bibliografie: • Biblia, Ed. Inst. Biblic şi <strong>de</strong> Misiune al B.O.R.—Buc, 2001. • Îndrumări Misionare, Ed. Inst. Biblic şi <strong>de</strong> Misiune al B.O.R.—Buc, 1986. • Sfântul Ioan Casian,Scrieri alese, Ed. Inst. Biblic şi <strong>de</strong> Misiune al B.O.R.—Buc, 1990. • Filocalia, vol.9, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2009. • Teologia Morală Ortodoxă, vol 2, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2003. ARCADE 25
Page 1 and 2: Cuprinsul www.arcade</stron
Page 3 and 4: www.arcade.xhost.r
Page 5 and 6: Mediocritatea - o boală incurabil
Page 7 and 8: de adâncă apreci
Page 13 and 14: ► Elena Perţ Sunt mulţi. Foarte
Page 15 and 16: trupul. 15, 30 Lovitura biciului fa
Page 19 and 20: credincioşi, dar şi pelerini, ven
Page 21 and 22: a fost Î.P.S. †LAURENŢIU STREZA
Page 23: ceea ce era, Dumnezeu ade</
Page 31 and 32: Intervenţia profesorului doctor <s
Page 35 and 36: Întâlnire de suf
Page 37 and 38: Prezentarea cărţii „Cronici lit
Page 39 and 40: mângâie disperarea. E greu când
Page 41 and 42: creaţia autorului respectiv, face
Page 43 and 44: supravieţuire în conul umbrei: ap
Page 45 and 46: parfumul muzicii stelare ar vrea s
Page 47 and 48: societăţi de bin
Page 49 and 50: în vecinătatea locurilor natale a
Page 53 and 54: evelează nevoia artistului <strong
Page 55 and 56: şi mai ales războiul. Pentru că
Page 57 and 58: care am putea distinge atomul la sc
Page 59 and 60: Cred că punctul dificil e limba î
Page 63 and 64: „Inovaţii” în limba română
Page 65 and 66: Colind de gând Mi
Page 69 and 70: zahăr invertit, tanin, acid citric
Page 71 and 72: PROVERBE ŞI ZICERI POPULARE ROMÂN

Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?