Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

societăţi <strong>de</strong> binefacere, din cele
care strâng haine şi mobile
pentru săraci. Caut pe internet,
în lunga listă, asociaţiile care
dispun <strong>de</strong> mijloace <strong>de</strong> transport.
Încep să sun. Da, îmi răspun<strong>de</strong>
o doamnă cu accent anglofon,
luăm numai mobilă nouă. De ce
ar da cineva o mobilã nouă? mă
minunez eu. De un<strong>de</strong> să ştiu?
îmi spune doamna. Poate că nu
se potriveşte cu spaţiul sau nu
e <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> comodă pentru o
persoană cu anumite tabieturi.
La asta nu mă gândisem. Sun
în altă parte. O altă doamnă,
bătrână, prun<strong>de</strong>ntă. Nu luăm
<strong>de</strong>cât mobilă impecabilă. Poate
să fie mai veche, dar impecabilă,
fără pete, fără găuri. Nu-mi mai
ple<strong>de</strong>z cauza. Al treilea telefon.
Nu luăm <strong>de</strong>cât mobilă care
corespun<strong>de</strong> nevoilor noastre.
O canapea corespun<strong>de</strong>? Nu, nu
corespun<strong>de</strong>. M-am lămurit: nu
sunt şanse s-o plasez nicăieri.
Îmi iau rămas bun <strong>de</strong> la ea şi
o împing, cu zgomot mare, pe
scări. Vecina iese cât ai clipi. Nu
cumva vreau să scot canapeaua
în stradă? Vai, nu e voie, mă
asigură ea. E cu o zi înainte <strong>de</strong>
colectarea gunoiului şi gazda
noastră poate primi amendă
<strong>de</strong> la Primărie. Negociez palid:
şi dacă o las pe terasă până
mâine seară? Nici vorbă, se pot
împiedica vecinii, cad copiii
<strong>de</strong> pe ea, se întunecă fereastra
celui <strong>de</strong> la parter, zboară
puf pe acoperişul garajului...
Canapeaua asta e un pericol
public. O aburc, cu ură, înapoi.
Zi <strong>de</strong> hoinăreală printr-un
centru comercial. Intru într-un
butic cu haine <strong>de</strong> damă. Nici
nu i-am trecut bine pragul, că
o vânzãtoare surâzătoare mă
ia în primire. Mă anunţă că se
numeşte Linda şi că e acolo
ca să mă ajute să găsesc ceea
ce caut. Mulţam frumos, mă
<strong>de</strong>scurc şi singură. Surâ<strong>de</strong> şi mai
tare, face un pas înapoi, semn că
www.arca<strong>de</strong>.xhost.ro
îmi respectă dorinţa. Înaintez,
pun mâna, la întâmplare, pe
o bluză. Linda se repe<strong>de</strong> ca
o săgeată şi o smulge <strong>de</strong> pe
umeraş. Avem acolo cabina
<strong>de</strong> probă; v-aţi orientat foarte
bine, sunt sigură că vă vine
perfect. Nu, mulţumesc, zic.
Nu-mi place asocierea galben cu
ver<strong>de</strong>. Aveţi perfectă dreptate,
zice Linda scoţându-şi şi mai
tare dinţii la bătaie. Nu e un
amestec grozav, dar unora le
place. Însă staţi fără grijă, avem
mo<strong>de</strong>lul ăsta şi pe alte culori.
Scoate cât ai clipi patru bluze,
patru fuste în ton cu bluzele
şi se pregăteşte să-mi indice şi
bijuteriile corespunzătoare. Îmi
spune cum se spală, cum se
calcă, îmi dă şi un truc personal
<strong>de</strong> prelungire a vieţii culorilor.
Abia mai fac faţă surâsului ei
atotcuprinzător.
O singură persoană în faţa
mea, la biroul <strong>de</strong> informaţii
al bibliotecii <strong>de</strong> cartier. Un
tânăr licean sau poate stu<strong>de</strong>nt
în primul an pe un<strong>de</strong>va.
Funcţionara caută, cu ardoare,
volumul solicitat. Durează ceva,
<strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
fiindcă tânărul nu are datele
exacte – nu ştie nici titlul, nici
autorul. Doar câteva – posibile –
cuvinte-cheie. În fine, cercetarea
are rezultat. Tânărul – un afroamerican
simpatic – ca<strong>de</strong> în
genunchi şi mulţumeşte. Nu
funcţionarei, cerului. Apoi
întin<strong>de</strong> mâna după carte. Doar
că o altă nouă cercetare arată
că toate volumele respective
sunt împrumutate. Se discută
soluţiile. Tânărul a <strong>de</strong>venit
agitat, funcţionara îşi păstrează
calmul. Privesc ceasul. Un
sfert <strong>de</strong> oră <strong>de</strong>ja. Tânărul dă
cu basca <strong>de</strong> po<strong>de</strong>a. Bibliotecara
dă drumul la o nouă cercetare,
finalizată cu un mic strigăt
<strong>de</strong> triumf. E atât <strong>de</strong> mişcată
<strong>de</strong> durerea tânărului din faţa
ei, că se implicã <strong>de</strong>ja ca într-o
cauză personală. A <strong>de</strong>scoperit
un exemplar disponibil la alta
sucursală. Negociazã cu tânărul
aducerea ei. Nu, stu<strong>de</strong>ntul
se va duce personal după
carte. Funcţionara îl felicită
pentru <strong>de</strong>cizie. Urmează un
nou recherche, ca să verifice
coordonatele succursalei cu
cartea. Tânărul primeşte datele
ARCADE
47