Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

Distinşii mei PRIETENI!
Sufletul îmi vuieşte <strong>de</strong>
sentimentul golului lăsat
în viaţă <strong>de</strong> plecarea spre
alte zări a lui Augustin – unicat
produs uman, care îngemăna în
bine perfecţiunea anticipată <strong>de</strong>
Creator.
Făcut pentru altă lume, el a fost
trimis printre contemporanii
care erau atinşi <strong>de</strong> morbul
relelor, spre a da un semnal <strong>de</strong>
alarmă întru îndreptare.
Cei care l-au cunoscut
se împart în două tabere:
invidioşii cu cocoaşa în suflet,
şi admiratorii, buimăciţi <strong>de</strong> o
apariţie rarismă la care nu erau
în stare să ajungă spre a ţine
pasul cu el.
Cei din urmă care sunt <strong>de</strong> fapt
în prima linie, prin înţelegere
şi dăruire, realizează <strong>de</strong> facto
ce-au pierdut şi câte au avut <strong>de</strong>
învăţat <strong>de</strong> la Augustin Popescu.
Un om ca el nu putea să
moară.
În acest sens, Dumnezeu
i-a dat harul spusului, harul
plăsmuirii în cuvinte a
gândurilor filtrate printr-un
suflet ales, printr-o inimă care
a bătut pentru suferinţa şi
neîmplinirea semenilor.
Augustin Popescu s-a dăruit
acestora fără rezerve, fiind în
stare să piardă chiar totul spre
a-i ve<strong>de</strong>a pe aceştia fericiţi.
Imposibilitatea <strong>de</strong> a ve<strong>de</strong>a
realizat acest <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat uman
i-a provocat suferinţă şi
amărăciune.
Din acest consi<strong>de</strong>rent viaţa
sa a fost un zbucium cumplit
la care s-a adăugat nerozia
optuză a torţionarilor ajunşi în
posturi cheie, care se temeau
<strong>de</strong> spiritele alese, ce puteau
periclita şubrezenia sistemului
<strong>de</strong> pe urma căruia profitau
machiavelic.
Aşadar, mi-a fost dat sămi
intersectez cărările cu un
alter ego pe care l-am admirat,
făcându-mă părtaş la zbaterea
lui în această lume <strong>de</strong>busolată
în care pecinginea răului
proliferează vertiginos, lume
pe dos, în care nonvalorile se
34 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
erijează în personaje rotun<strong>de</strong>,
procedând, în nemernicia lor,
cu gesturi umflate şi vicleşug
în ocuparea frauduloasă a
locurilor nemeritate, vânând
cu premeditare şi neruşinare
sinecuri grase, câştiguri ilicite,
şi <strong>de</strong>sfrâu...
De o asemenea lume s-a izbit
în permanenţă Profesorul şi
Omul Augustin Popescu.
Într-o vreme, când
privaţiunile îl copleşiseră
inimaginabil <strong>de</strong> mult, mi-am
zis că ar fi nimerit să-l smulg
pe colegul <strong>de</strong> breaslă din zona
mehedinţeană şi, în acest sens
l-am rugat pe inspectorul şef
al I.Ş.J. Sibiu, pe profesorul Ion
Popescu (coinci<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> nume)
să-l angajeze pe o catedră în
preajma Sibiului, aşa că, pentru
o perioadă <strong>de</strong> trei ani, Augustin
Popescu a ieşit din vizorul
urmăritorilor <strong>de</strong> la Turnu
Severin.
Evi<strong>de</strong>nt că la revenirea sa în
zona natală, ciracii trepăduşi
şi-au continuat cu asiduitate
lucrătura <strong>de</strong> hărţuire a
universitarului, fiind trambalat
<strong>de</strong> la o unitate şcolară la alta
în fiecare an, <strong>de</strong>parte <strong>de</strong> casă,
<strong>de</strong>şi avea familie cu trei copii şi
părinţi bătrâni.
În acest stil draconic, aş
zice bestial, intelectualului <strong>de</strong>
elită i s-a şubrezit iremediabil
sănătatea.
În ciuda loviturilor primite,
profesorul Augustin Popescu a
supravieţuit educând, generaţii
<strong>de</strong> elevi, iar cei trei copii ai
săi, prin dotare ereditară şi
seriozitate au obţinut licenţe
cu aprecieri <strong>de</strong>osebite: doi fii în
matematică şi fiica în medicină.
► Gheorghe Mihai