Revistă de cultură, anul IX, nr. 4/2011 - arcade - XHost.ro

spectaculoase! Era inteligentă şi
feminină!
- Ce nostalgii v-au însoţit
toată viaţa?
- Anotimpurile! Care
erau aici, în România, şi care nu
mai sunt.
- Tot toamna vă place cel
mai mult?
- De un<strong>de</strong> ştii? Ai citit
un<strong>de</strong>va asta! (Se uită întrebător.)
Bine-nţeles că toamna! E cea mai
liniştită. Şi cea mai colorată…
Frumuseţe rară… linişte rară…
E o medicină a spiritului!
- Ce-aţi fi vrut să nu
► Livia Roman
se schimbe niciodată şi s-a
schimbat?
- Regimul comunist!
Pentru că în regimul comunist
eram cineva. Înainte, la
primărie, cu un kg <strong>de</strong> cafea şi cu
cinci pachete <strong>de</strong> Kent rezolvam
un loc la cimitir, o chestie
grozavă… Azi, nu-ţi dă nici
dacă dai un vagon <strong>de</strong> Kent!
- Nu noi am vrut
schimbarea?
- Pe mine, nu m-a-ntrebat
nimeni! Eu n-aş fi schimbat
regimul comunist, aş fi schimbat
mentalitatea comunistă!
72 ARCADE <strong>Revistă</strong> <strong>de</strong> <strong>cultură</strong>, <strong>anul</strong> <strong>IX</strong>, <strong>nr</strong>. 4/<strong>2011</strong>
- Regretaţi ceva?
- Sigur că regret! Regret
cel mai mult că nu ştiu… nu ştiu
ce se va întâmpla după ce mor.
Asta e enigma! Aş vrea să mă
uit după dric, cine vine după
mine… Asta regret, că nu ştiu
dacă-i a<strong>de</strong>vărat sau nu…
Citat:
Dintr-o femeie, măturătoare
<strong>de</strong> stradă, poţi să faci o lady.
Astea sunt lucruri pentru care
s-au scris pereţi <strong>de</strong> literatură. Şi
câtă vreme este a<strong>de</strong>vărat, asta
este!
Dăruind vom şi primi
sau
Să vă fie <strong>anul</strong> bun!
Dacă-n fiecare zi am
primi în dar o floare,
am dobândi, în timp,
un suflet mare-mare. Ceva
însă tot primim: din amăreală
şi acreală, din viaţă belalie, un
pic sau mai mult cenuşie, din
gânduri gheonoaie, din vreme
<strong>de</strong> ploaie, frumoşii nebuni
din cea mai bună dintre lumi,
printr-o metamorfozare fără
scăpare, <strong>de</strong>venim şchiopi şi
miopi, puţintel mizantropi,
blazaţi şi-un pic rataţi.
Dacă totuşi floarea, ce ne-a
fost hărăzită, a risipit uitarea
din vreun suflet spre care, din
întâmplare tânjeam, fiindu-ne la
timp dăruită, am putea <strong>de</strong>veni şi
mai buni în cea mai bună dintre
lumi. Ca pe-o frunză-n vânt un
freamăt ne-ar stârni şi-un dor
rătăcitor şi salvator, pe ici-pe
colo, în scurtul nostru drum, dar
totuşi lung, ne-ar mai întineri.
Desigur, în ale inimii lăcaşuri,
care, ele, mai ales, obosesc şi ne
chircesc…
…cum ve<strong>de</strong>ţi, îmi cam
place să vorbesc în pitpalace,
nefiresc… evi<strong>de</strong>nt, mai mult ca
oricare dintre voi, mă amăgesc
şi-ncerc să-l îmbun pe Moş
Crăciun, moşul cel mare şi bun,
doar-doar, prin sacul său se va
găsi vreo urmă <strong>de</strong> floare, măcar
cu trei petale…
Bucurii, mii, recunoaşteţi,
fiecare am dori! Dar bucurii,
bucurii doar dăruind vom şi
primi!