D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

51»,- I. CRĂCIUN
de specialitate, cari ne pot servi drept fir al Ariadnei pentru labirintul
în care îndrăznim să intrăm.
D i n a c e s t labirint nu vom eşi decât cu întreaga
,,Istoriografie Românească".
Cine a urmărit mai de-aproape bibliografiile subsemnatului a
putut constata o continuă lărgire şi precizare a planului iniţial,
conştiincios conceput pe vremuri, dar susceptibil încă la multe şi
importante modificări. In viitor—şi începutul îl facem cu repertoriul
de faţă—vom clasifica cu totul pe alte baze capitolul „Istorie
propriu zisă" pivotul întregei lucrări bibliografice —•• grupând
materialul istoric după fazele principale ale desvoltării
noastre în trecut şi dând diferitelor provincii româneşti numele
lor contemporan. Inexperienţa de până acum ne-a făcut
să grupăm la un loc — în primele doua repertorii bibliografice
-— toate studiile generale privitoare la trecutul nostru fără să se
fi ţinut seama de timp şi de numele contemporan al Ţărilor
Române. Astfel au fost trecute la „România" (!) — o subdiviziune
a susmenţionatului capitol atât „Le probleme de l'abandon de
la Dacie par l'empereur Aurelien" a d-lui N. Iorga şi „Die Gepiden"
a d-lui C. Diculescu, cât şi „Curs de Istoria Românilor. [Prima
epocă din domnia lui Ştefan cel Mare"J a lui I. Ursu, „Mihai
Viteazul şi Românii ardeleni" de Alex. Lapedatu şi „Cum a
scăpat Nicolae Bălăşescu din mâna Ungurilor" a d-lui I. Lupaş ;
precum şi „ Victor Place şi Unirea Principatelor" de N. Iorga şi
„Politica externă a regelui Carol I" de acelaş autor. Evident nici
vorbă nu poate fi despre o „Românie" în veacul abandonării
Daciei de către Aurelian, precum nimeni nu va căuta „Die Gepiden"
la România regelui Carol. Anomalia vizibilă trebuia îndreptată
cu orice preţ.
Nu ne-a fost uşor să adoptăm una sau alta din multele împărţiri
ale istoriei Românilor, făcute de istoricii noştrii cei mai
valoroşi, sau de-a încerca o nouă împărţire după uşurinţa ce
ni - s e of e re a 1 a clasificarea simultană şi metodică a
materialului istoric asupra tuturor provinciilor'
româneşti: Ardealul, Moldova şi Ţara-Românească.
Criteriul cultural al lui A. D. Xenopol, luat ca bază al
împărţirei „Istoriei Românilor" '), ni s'a părut prea lax pentru a
'). Epocele lui Xenopol sunt: 1. Epoca de formaţiune a naţionalităţii
române. 513. a. Hr. până la întemeierea Principatelor române. (Criteriu
politic). II. Epoca slavonismului. III. Epoca grecismului. IV. Epoca românismului.