D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

DÂRI DE SEAMA 459
în planul forului lui Traian, întocmit de Apollodor, ci i-a fost adaogată ulterior,
după dorinţa Senatului. Prin urmare, o nevoie greu de împlinit altfel,,
a dat naştere monumentului în această formă, pe care, însă, de sigur, l-au
influenţat, ca formă şi conţinut, atât ilustraţiile depe sulurile de pergament
cât, mai ales, aşa numitele picturi triumfale. — Monumentul nici n'a fost
conceput, la început, ca un «Grabdenkmal» ci numai ca simbol al biruinţei,
asupra Dacilor. Abia mai târziu, la dorinţa impăratului însuşi şi după ce
planul scenelor fusese elaborat în cele mai mici detalii, a fost desemnat sica
loc de odihnă pentru rămăşiţele pământeşti ale marelui cuceritor. Cu acest
prilej, s'a hotărît înlocuirea vulturului din vârful coloanei cu statua, de bronz^
a împăratului şi i s'au aplicat ferestruicele, tot la al doilea spiral, spre a da
lumină scării ce sue în interior. — In ce priveşte inscripţia enigmatică depe
soclu, d. L.-H. nu-i poate da de rost. [De la apariţia studiului său, săpăturile
întreprinse de guvernul italian, în jurul forului Traian, a adus lumină
şi'n această privinţă] *).
Supunând întreaga operă unor legi superioare de composiţie, d. L.-rf.,
descompune întreaga acţiune desfăşurată pe fusul coloanei, în o serie de motive
ce se perindă după modele primite din tradiţia artistică, adaptându-se
la cerinţe de simetrie, ritm şi, deseaori, fără nici o altă justificare decât
aceia de a umplea spaţiul. Astfel, vedem tratate, aparte, scenele de adlocutio,
sacrificii şi lusiraţii, construcţii, soli şi prisonieri, marşuri şi lupte.
In alegerea şi redaţea acestor scene autorul găseşte că artistul n'a
fost legat de realitatea şi adevărul istoric. El lucrează cu modele şi tipuri,
adauge şi omite unele lucruri care din punct de vedere istoric nu corespund (uneori
le aşează, cronologic, falş : transportarea tezaurului lui Decebal, de pildă),,
ţinând seamă în primul rând numai de interesul artistic al composiţiei întregi.
Aşa, de pildă, pentru scenele de adlocutio, domină un tip luat din arta anterioară
când împăratul stă, pe tribunal, la stânga, iar soldaţii se află înşiraţi la
dreapta. Scena se repetă în decursul primului război de şase ori, câtă vreme
în al doilea o întâlnim numai de două ori. — La sacrificii şi lustraţii, lipseşte
actul lustraţii acolo, unde, istoric, nu putea să lipsească după prescrierile
religioase. La construcţii e de remarcat numărul extraordinar de lucrări
care se văd pe coloană: O influenţă a picturii triumfale, cu tipuri de muncitori
şi mişcări luate din tradiţia artistică. Nici soliile cunoscute istoric nu
se redau exact ci cu schimbări impuse de legile artei. — La scenele de marş
e vădită influenţa picturilor triumfale şi a artei de pe Ara Pacis, — Scenele
de luptă sânt, relativ, foarte puţine. Lucru ce corespunde, de altfel, cu o
tradiţie artistică romană (foarte rari sunt representările plastice de luptă în
Roma). Lă redarea scenelor de luptă nu se poate observa nici o tendinţă de
a da realitatea. E o composiţie artistică nouă, influenţată de arta picturilor
triumfale şi arta plastică barocă helenistică, cu amănunte luate, fără schimbări,
din tradiţie.
Examinând natura şi clădirile aşa cum sunt redate în arta coloanei lui
Traian, autorul constată că şi aici a avut un rol hotărîtor arta veche, în special
pictura triumfală, cu modelele şi tipurile ei consacrate. Puţine din locuri
şi construcţii pot fi identificate. Nu crede în reproducerea exactă a clădirilor
dace, căci clădiri ca cele de pe coloana lui Traian se găsesc şi pe
*) Vezi notiţa mea din «Societatea de Mâne», 1928, Ho. 6, p. 125.