D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

DÂRI DE SEAMA 467
adevărate monografii. Nu putem insista, fireşte, asupra tuturor chestiunilor
pe cari autorul încearcă a le rezolvi în legătură cu fiecare funcţie în parte,
căci aceasta ar însemnă să depăşim cadrele unei „dări de seamă". Ne măr?
ginim a arătă deci numai influenţele externe cari stau la originea lor. Aceste
influenţe sunt după d-1 Qiurescu — următoarele:
1. Ungară (Banul Olteniei);
2. Serbo-croată (vornic, paharnic);
3. Bizantino-sârbească (logofăt, vistier);
4. Polonă (ceaşnic);
5. Bulgară (stolnic, comis).
La sfârşit autorul dă o amplă bibliografie asupra problemelor tratate.
N. Buta
Alexandre Boldur, La Bessarabie et Ies relations russo-roumaines
Paris 1927
S'au împlinit decurând zece ani decând Basarabia s'a unit pe veci cu
România—am zice — printr'un act reflex de auto conştiinţă. Răpită de către
Ruşi în 1812, răpire justificabilă exclusiv prin nesaţiul imperialismului ţarist
în 1918 când mitul autocratorilor se distrămase iremediabil, această provincie
nu putea să elimine din hotarele sale miasmele anarchiei moscovite decât
urmând povaţa instinctului de rasă, adică făcând un singur trup cu restul neamului
românesc. Dar cu toatecă unirea s'a făcut pe baza principiului de auto —
determinare — cel mai preţios fruct al evoluţiei istorice moderne — în acest
răstimp oficialitatea sovietică de peste Nistru n'a încetat o clipă să
conteste valoarea actului unirii. Dedesupturile contestaţiei sunt clare pentru
orice om cu puţină pătrundere: pentru exaltaţii „comisari ai poporului" din
Petrograd pierderea Basarabiei nu este o simplă pierdere teritorială. Prin
triumful instinctului de rasă asupra tuturor ademenirilor raiului comunist i
s'a răpit lui Lenin şi tovarăşilor săi acel punct strategic avansat de-unde s'ar
fi putut bolşevizâ atât Balcanii cât şi]întreagă Europa.Centrală. De aici acuitatea .
litigiului româno-rus ; de aici pervesitatea teoretică a cercurilor conducătoare
comuniste în a face dintr'un act istoric definitiv consumat o chestie europeană.
Propaganda deslănţuită împotriva noastră cu o furie demnă de
misticismul revoluţionar, care a răscolit toate măruntaiele Rusiei, poartă, deci,
pecetea acestei amărăciuni fără margini. Conştii de inutilitatea unei încercări
de-a recâştigă acest post de avangardă printr'un pas războinic, apostolii
crezului roşu au răspândit o imensă literatură de propagandă în toate direcţiile .
lumii cu tendinţa de-a demonstra factorilor politici internaţionali că problema
Basarabiei rămâne „deschisă".
Făcând bilanţul rezultatelor acestei propagande trebue să recunoaştem
că dacă ea n'a izbutit să obţină nimic precis, a reuşit să enerveze într'o
măsură oarecare diplomaţia noastră externă. Ne-a silit apoi să fim cu vigilenţă
specială la graniţa noastră răsăriteană, să trăim deci într'o continuă
conştiinţă a primejdiei.
Indirect, această propagandă ne-a făcut însă şi-un serviciu real. Afirmaţia
pare un paradox şi totuş ea este întemeiată. Tensiunea ruso-română
pe chestia Basarabiei a prilejuit un număr însemnat de studii istorico-]uridice
asupra acestui pământ moldovenesc. Neîntrerupta provocare rusească nu putea
să rămână fără răspunsul cuvenit din partea celor atacaţi pe nedreptul.