D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

464 DÂRI DE SEAMA
osândit, fiindcă a aşteptat şi al 4-lea ordin, care s'ar fi putut întâmpla să se
deosebească de al 3-lea. De altfel chiar dacă ar fi sosit la timp pe câmpul
de luptă, nu ar fi putut să schimbe mult situaţia desperată, findcă nu era
bun comandant şi disproporţia dintre forţele combatante ale Turcilor şi,
ale Ungurilor era prea mare. Planul sultanului Soliman II unul dintre cei
mai mari bărbaţi ai secolului XVI de a intra victorios în capitala Ungariei
nu l-ar fi putut zădărnici Zâpolya. Această intrare avu loc la 12. Sept. deci
14 zile după lupta dela Mohâcs, fără ca să mai întâmpine vre-o resistenţă.
Răspunderea e întreagă de partea conducătorilor nepricepuţi şi răilor sfetnici
ai regelui, care a fost împins să ia ofensiva fără nici o pregătire, lăsând
totul la voia întâmplării şi a norocului orb. Aceasta e părerea lui Gyalokay.
Alt autor, Artner Edgăr tratând „Relaţiile Ungariei cu Sf. scaun apostolic
în anii cari au precedat desastrul dela Mohâcs (1521—26) ajunge la concluziunea,
că principala cauză a desastrului a fost neparticiparea apusului creştin
sau cu alte cuvinte: desastrul dela Mohâcs a fost deslănţuit asupra Ungariei
prin îndepărtarea naţiunilor apusene dela credinţa şi moravurile creştine.
In adevăr, purtarea lor a fost curioasă: după desastru convocă papa Clement
VII consistorul să ia măsuri, Veneţia însă mai practică trimise felicitări
Sultanului. Iar Henric VIII, regele Angliei, după ce în primăvara anului 1526
avizase pe nefericitul Ludovic, că deşi e totdeauna gata să apere republica
creştină, nu-şi poate periclita interesele proprii de dragul altora, primind
vestea desastrului, se grăbi să scrie papei că nu şi-a putut reţine lacrimile
nici înfrâna durerea sufletească.
Acest volum comemorativ are o interensantă prefaţă, semnată de ministrul
de culte ungar, contele Klebelsberg Kuno, preşedintele Societăţii istoric»
maghiare. Aluziile la stările prezentului nu lipsesc din prefaţă. Generaţia
Mohăcsului e aşezată alături de generaţia actuală a Trianonului cu singura
deosebire, că după Mohâcs Turcii se aşezară în centrul Ungariei, între Dunăre
şi Tisa, iar acum le-a rămas Ungurilor pământul acesta binecuvântat, din care
îşi „sug puterea pentru opera cea mare a regenerării şi reconstrucţiunii"'.
I. Lupaş.
Jakabbfy Elemer. Adatok Krassâvdrmegye multjâbol. (Date din trecutul
judeţului Caras) Lugoj 1926. Autorul reproduce din procesele verbale ale
Judeţului Caras discuţiunea şi hotărîrea dela 1861 în chestia limbei române
şi maghiare, o cuvântare rostită de cel dintâi prefect român al judeţului Caras
Emanuil Gojdu în adunarea generală dela 2 Martie 1861, iniţiativa luată de
cătră acelaş prefect la 7 Aug, 1861 pentru înfiinţarea unui liceu român în
Lugoj şi un articol elogios publicat în acelaş an în revista „Vasărnapi Ujsâg"
despre personalitatea lui Emanuil Gojdu. Toate aceste comunicări scurte
prezintă un interes deosebit pentru ceice vor să cunoască manifestările vieţii
româneşti din acest judeţ la începutul erei constituţionale a monarhiei austro-
ungare. I. Lupaş.
Jakabbfy Elemer, Az 1790-91-iki magyar orszăggyules elozmenyei
Krasso vărmegyâben. (Antecedenţele dietei ungare din 1790-91 în comitatul
Caras) Lugoj. Regiunea Banatului, recucerită dela Turci, nu a fost anexată
imediat Ungariei, ci a rămas sub administraţie militară până la 1741, apoi
civilă austriacă. Cu toate că împărăteasa Măria Teresia a decis la începutul