D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

ST. BEZDECHI 449
Insă rândurile cele mai interesante, pentru noi în această
poemă a lui Schesaeus sânt cele, prin care descrie pe „Valahi". In
pasagiul din Cartea II, v. 341-43, vorbind de Secui şi Românii
cari luptau laolaltă împotriva Turcilor sub comanda lui Martinuzzi,
spune:
Dacorum regit ipse acies, Siculosque Vlachosque
Incultos armis, squalore situque rigentes.
Dar monumentale prin plasticitatea lor sânt mai ales cele
opt versuri (Cartea I, 326-334), prin care poetul zugrăveşte pe a
noştri. Iată aici pasagiul, şi în original şi în traducere, ca să-şi
poată oricine face o ideie de înfăţişarea morală şi fizică a Roma*
nilor ardeleni, contemporani cu Petru Rareş:
Sordidus in campis pascit iumenta Valachus.
Barbara progenies, crudelis et aspera cultu ;
Legibus a reliquis et consuetudine vitae
Dissidet, hirsuţi circumdata pellibus hirci.
Non fera flabra Noti timet hibernasque pruinas,
Lacte et caseolis vivit, oinere inque calenti
Ex milii coctis nutritur farre placentis
Et crudo gaudet distendere viscera lardo.
Turmele 'şi paşte pe câmpuri întinse valahul nemernic,
Barbar, ce plin de cruzime viaţa 'şi trăeşte sălbatec,
înveşmântat în sarici din piele de capră flocoasâ,
Deosebit de poporul din jur şi prin trai, şi prin lege.
Fără să-i pese de Crivăţ şi nici de-ale iernilor geruri,
El se hrăneşte cu lapte şi cas, cu mălae făcute
Dintr'o făină de mei, ce e coaptă în spuză fierbinte,
Iară cu crudă slănină foalele-i place să-şi umfle.
Trăsăturile acestea ciudate în arhaismul lor aspru, aşa cum
cu talent le notează Sasul Schesaeus, nu puteau indica decât un
popor de autohtoni impunător prin vechimea şi nobilele lui origini
dar căzut, prin vitregia împrejurărilor, într'o trecătoare barbarie
care avea cu atât mai mult să-I ajute a-şi conserva, în mijlocul
vicisitudinilor de tot felul, specificul său etnic.
Armarul Inst. de 1st. Naţ IV. 29