D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

470 DÂRI DE SEAMĂ
principalele puteri europene chestiunea alipirii provinciei dintre Prut şi
Nistru la România este considerată — din oricare punct de vedere am anatizăaceastă
alipire — pe deplin justificată şi definitivă. Dacă este necesară totuşi
o înţelegere cu Rusia, această înţelegere România o doreşte sincer, nu pentru>
a mai reveni asupra fondului chestiunii, ci pentru a stabili bune raporturi
de vecinătate cu lumea de dincolo de Nistru.
D-l Boldur se întreabă, dacă peste tot este posibilă o asemenea înţelegere,
dat fiind misterul, care învâlue evoluţia istorică viitoare a Rusiei
sovietice. In locul unui răspuns lămurit, d-sa expune într'un mod magistral
frământările sociale ruseşti din ultimele două veacuri, căutând premisele
revoluţiei comuniste, iar printr'o pătrunzătoare analiză a acestei revoluţii,,
ajunge la concluzia că Rusia se îndreaptă, în viitor spre un regim democratic
în sensul marilor democraţii europene, singurul regim cu care putem
încheia un acord durabil în chestiunile, cari ne dictează, în clipa actuală,
rezerva faţă de ea.
Ultimele capitole ale lucrării d-lui Boldur tretează problema plebiscitului,
mijiocul propus de duşmanii încorporării Basarabiei la România pentru
a verifica consimţământul populaţiei la marele act al unirii. După ce analizează,
pe baza teoriilor existente, natura lui juridică, împrejurările istorice
în care aplicarea lui se impune cu necesitate, autorul evidenţiază inutilitatea
lui în cazul Basarabiei noastre, întrucât atât în actul independenţei cât şi>
în cel al unirii fără condiţii cu Patria-Mamă, acte în cari voinţa sincer exprimată
a maselor basarabene a fost formulată odată pentru tot deauna în mod
distinct, plebiscitul a fost realizat, iar în alegerile pentru adunările constituante
ale României întregite, alegeri în cursul cărora nici un glas nu s'a
ridicat împotriva actelor istorice menţionate mai sus, orientarea politică a
acestei provincii a găsit o nouă şi irevocabilă confirmare.
Acesta este „răspunsul" d-lui Alexandru Boldur. Bazat pe evidenţa fap­
telor obiective, istorice, etnografice, juridice şi geografice, formulat cu
seninătate ştiinţifică apuseană, acest răspuns ne va servi oridecâteori pro­
paganda sovietică va mai încerca să ştirbească ceva din drepturile noastre
asupra Basarabiei. N. Buta.
Radu Vulpe; Gli Illiri dell'Italia Imperiale Romana. Extras din „Ephe-
meris Dacoromâna" III (1025) Roma [192G] pp. 129 — 258, cu o hartă.
Lucrarea d-lui Vulpe tratând chestiunea răspândirii Illirilor în Italia imperială,
se leagă, în mod firesc, de o altă lucrare similară, aceia a d-lui G. O.
Mateescu, „Eph. Dacorom. I (1923) despre Tracii în Roma antică, cu care,
dealtfel, înafară de caracterul comun (dar numai atât), se înrudeşte şi prin
faptul că ambele au eşit din aceiaşi şcoală a regretatului învăţat român V. Pârvan,
după ale cărui directive şi poveţe au lucrat. Ca şi studiul d-lui G. G, Mateescu,
lucrarea de faţă, are pe lângă caracterul ei istoric şi epigrafic şi unul
filologic, deoarece, în o mulţime de cazuri (dacă nu în majoritatea lor), criteriul
decretării naţionalităţii cutărui sau cutărui individ e exclusiv cel onomastic.
Ea ar interesa, prin urmare, atît pe linguişti cât şi pe istorici. S'a
spus şi de alţii (între ei şi mult regretatul meu dascăl, V. Bogrea, care cu
rara lui competinţă îmi arăta nevoia formării unei temeinice educaţii clasice,
filologice şi istorice), şi e bine să se accentueze şi aici, că la asemenea studi 1.