D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

DARI DE SEAMA 469
mai întâiu au proclamat autonomia provinciei pentru a realiza, conform exigenţelor
locale, reforma agrară, iar în sfârşit alipirea fără condiţii la Patria
Mamă, Armata română n'a intervenit în desfăşurarea acestui proces istoric
decât atunci când reprezentanţii autorizaţi ai Basarabiei i-au solicitat sprijinul
împotriva bolşevizmului rusesc.
Intr'un capitol succint d-1 Boldur schiţează tratativele diplomatice
care au avut loc între cele două state interesate pentru a lichidă definitiv conflictul
româno-rus pe'chestia Basarabiei, arătând oscilaţiile guvernului sovietic în
aceste tratative, oscilaţii determinate de diferitele peripeţii ale revoluţiei
comuniste în epoca ei de consolidare.
Pentru a justifica dreptul Basarabiei de-a ss alipi la România autorul
expune apoi toate teoriile savanţilor moderni privitoare la principiul naţionalităţii,
adică la dreptul popoarelor de-a dispune, în mod integral, de propria
lor soarte. Trecând într'o revistă critică toate aceste teorii, d-1 Boldur
conclude că o naţiune sau un fragment de naţiune, în momentul când a
ajuns la conştiinţa propriilor sale interese distincte, are dreptul de a-şi lega
destinul de statul care-i convine mai mult. Naţionalităţile sunt singurele
realităţi viabile pe temeiul cărora se pot ridică statele* moderne. In delimitarea
acestor state nu trebue luat în considerare dreptul scris, ci mai de
grabă sentimentul dreptului, deoarece, în trecut, când principiul naţionalităţii
n'avea caracterul unei sacre dogme juridice, acest drept (adică cel scris)
derivă aproape în tot deauna, din inegalitatea de forţă dintre statele împricinate.
Autorul a simţit necesitatea acestei luminoase distincţii între dreptul
scris şi între sentimentul dreptului, deoarece guvernul sovietic, în propaganda
deslănţuită în potriva noastră, susţine adesea, că Basarabia a fost cedată
Rusiei, în 1812, de către Turci; România nu este deci îndreptăţită să revendice
pentru sine posesiunea acestei provincii. In sprijinul tezei sale autorul
face şi câteva consideraţii juste asupra caracterului stăpânirii turceşti în Basarabia,
arătând că această stăpânire n'a fost nici când reală.
Intr'un nou capitol d-1 Boldur analizează structura etnică a Basarabiei,
arătând, întemeiat pe statistici, că scăderea proporţională a elementului moldovenesc
dela 1812 încoace se explică prin colonizarea rusească. Cu toată
această scădere însă, populaţia românească şi-a păstrat preponderanţa faţă
de toate celelalte elemente eterogene luate global; ea era deci cea mai indicată
să dea Basarabiei, în momentul deslipirii de Rusia, un regim politic unitar,
Asupra Basarabiei noastre, oricât de absurd s'ar părea, în afară de
pretenţiile ruseşti, justificate aparent prin faptul că Rusia a stăpânit timp de
un veac această provincie, în baza unui tratat cu Turcia, planează şi ambiţiile
de revendicare ale Ucrainei. Aceste ambiţii pornesc din constatarea că
în unele părţi ale Basarabiei (în partea ei nordică şi sudică) elementul ucrainian
se găseşte în mase compacte. Autorului i-a fost însă foarte uşor să
demonstreze data recentă a pripăşirii acestui element pe teritoriul Basarabiei
şi deci lipsa oricărui temeiu de drept istoric pentru asemenea revendicări.
Mai mult: nici măcar fragmentar Basarabia nu poate fi atribuită Ucrainiei;
deoarece întreaga provincie formează o unitate geografică perfectă, fapt
constatat şi în pactul încheiat de România cu Anglia, Italia şi Japonia în
1920, pact prin care i-se recunoaşte României dreptul de suveranitate asupra
Basarabiei.
Din cele expuse reiese clar, că atât pentru România cât şi pentru