D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

BIBLIOGRAFIA
apropiate de studiul istoriei. Cu bibliografia prezentă în mână cercetătorul
istoric nu mai are nevoie de alte bibliografii pentru
documentarea sa asupra problemelor istorice luate în toată
complexitatea lor. Va găsi aci şi ştiinţele auxiliare, indispensabile
la orice lucrare serioasă şi bine documentată, şi va mai avea şi
chestiunile, cari nu aparţin propriu zis istoriei, dar pe cari cercetătorul
migălos le are în vedere la construcţia studiului său: Etnografia,
literatura, filologia, folklorul, teatrul etc.
Acestea din urmă însă numai din punctul de vedere strict
al istoricului 1
).
Lucrarea nue analitică!. Vastitatea planului ne împiedecă
şi acum şi ne va împiedeca poate şi în viitor la pregătirea bibliografiei
sub o'formă analitică, lucru la care s'a gândit, de altfel, şi autorul
acestor rânduri. Credem că e mai preferabil să dăm istoricilor indicaţiile
bibliografice aşa cum le-am dat şi până acum şi la timp,
decât să ne împotmolim într'o nesfârşită lucrare analitică, din care
cine ştie dacă nu vom ieşi cam tot aşa cum a ieşit—sau cum n'a
mai ieşit-—Haşdeu din „Magnum Etimologicum". Repertoriul bibliografic
e împărţit atât de sistematic, încât cercetătorul poate şti
cu preciziune dacă studiul clasificat la capitolul sau subcapitolul respectiv
îi poate fi util sau nu. Şi în istorie nu te poţi orienta numai
după rezumatul de 2-3 rânduri al bibliografului, ci e nevoie să
mergi la izvor, pentrucă interpretarea bibliografului poate fi diferită
de aceea a cercetătorului şi nu sunt rare cazurile, când pe baza
interpretării adequate a unui singur cuvânt s'au răsturnat teorii
îndrăzneţe -). Bibliografia e în acelaş timp critică, fiind înregistrate
în ea numai cărţile cari aduc ceva nou, iar studiile cu
contribuţuni originale trebuesc văzute de specialişti. Şi „Istoriografia
Română" este făcută întâi de toate pentru specialişti!
Cu ocazia scrutării primelor noastre publicaţii istorice până
la anul 1900, mult mai puţine decât după acest an, vom avea în
vedere şi dezideratul de mai sus, conducându-ne în tratarea analitică
a materialului după splendida publicaţie de bibliografie istorică
1) Ne interesează — de pildă- din filologie etimologia cuvântului
„Ardeal", dar nu ne mai interesează etimologia „calului".
2) In filologie derivaţia unui cuvânt dintr'o rădăcină oarecare poate
fi urmărită şi crezută mai uşor, pe când în istorie fără cunoaştere precisă a
premiselor nu poţi ajunge la concluzii acceptate şi luate drept adevăr de
toată lumea.
521