D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

476 DĂRI DE SEAMĂ
pe cei de provenienţă provincială. Şi numai întrunind aceste condiţii, lucrarea
d-lui V. ar fi însemnat o reală contribuţie la cunoaşterea antichităţii clasice.
*) jocul diplomatic secret faţă de Jugo-Slavi în cursul războiului mondial.
C. Daicovici
Louis Eisenmann : Conrad von Hotzendorf et Tisza Un episode de la
politique yougoslave de VAutriche Hongrie durant la guerre (Octobre 1915—
A vrii 1916), în Melanges publies en l'honneur de M. Paul Boyer. Paris 1925.
Broşura d-lui Louis Eisenmann, profesor de istoria Europei Centrale
şi Răsăritene la Sorbona, este o recensie a cărţii d-nei Milada Paulova, întitulată
Tajnâ diplomatichă hra o Jihoslovany za svetovc valky *), apărută la
Praga în 1923. Studiul diplomatic al d-nei M. Paulova ne înfăţişează „istoria
proiectelor elaborate între 1915 — 1918 la Viena, Budapesta şi Sarajevo, în
cercurile militare, pentru a da chestiunii jugoslave o soluţie", şi este întemeiat
pe cercetări originale făcute în archivele vieneze. Fiind bogat în informaţii
originale „neaşteptate" el ne descopere incoherenţa politicei externe a monarhiei
austro-ungare în cursul războiului, caracterul de concubina; forţat al dualismului
austro-ungar, încheiat la 1867 între cele două rase dominante. In
adevăr, puternicul imperiu din Europa Centrală părea, în ochii celor mai
mulţi, ca o forţă unitară, lipsită de convulsiuni interioare. D. Eisenmann
arată însă, bazat pe studiul amintit, că acest echilibru interior era numai
aparent. In realitate, rivalitatea între tradiţionalismul anexionist al cercurilor
militare austriece şi între politica anti-anexionistă a rasismului maghiar n'a
încetat o singură clipă. Protagoniştii acestor două curente opuse în cursul
războiului au fost Conrad von Hotzendorf şeful Statului Major austriac şi
contele Ştefan Tisza, premierul maghiar. Printr'o analiză magistrală a lucrării
d-nei Paulova d. Eisenmann demonstrează conflictul acut care a existat între
cele două personagii marcante luminând intens perioada de agonie a împărăţiei
babsburgice. N. Buta.
Omagiu lui I. Bianu"— din partea colegilor şi foştilor să! elevi.—
Bucureşti, 1927.
împlinind vrâsta de 70 de ani, profesorul Ion Bianu a fost sărbătorit
de instituţia la a cărei catedră profesează de aproape trei decenii, Universitatea
din Bu.ureşti, şi, printr'un volum omagial, de colegii şi foştii săi elevi,
cari astăzi îi sunt tovarăşi de muncă în studiul limbii române şi a sufletului
românesc revărsat în această limbă. E cel mai frumos omagiu ce i se poate
aduce unui savant idealist, care-şi găseşte răsplata muncii neîntrerupte şi obositoare
în valoarea ei intrinsecă şi în sporul care simte că-1 realizează în
tezaurul culturii naţionale.
Şi-a cheltuit puterea de muncă în mai multe direcţii. Ucenic al şcoalei
din Blaj şi admirator al marilor dascăli cari din acest orăşel au deschis orizonturi
noui propăşirii neamului, şi-a încercat mai întâi puterea în studii de
istorie literară, punând în dreaptă lumină fapta măreaţă a unuia dintre aceşti
înaintaşi străluciţi. Acesta i-a rămas apoi „specialitatea". Trecând însă la Bucureşti
şi-a găsit şi alte rosturi, pe lângă cel didactic. S'a angajat de bună
voie să pună ordine în biblioteca Academiei şi să păzească pe urmă această
ordine, ca să poată avea şi capitala ţării româneşti o bibliotecă organizată