D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

520 1. CRĂC1BN
Românilor într'un singur Stat — dela acest an începe o nouă perioadă
în istoria neamului nostru, perioada de închegare naţională,
politică şi sufletească '). De acum înainte neamul românesc va avea
un singur drum şi se va prezenta într'un singur bloc în faţa
evenimentelor istorice, va trăi sau va muri într'o singură ţară,
după cum ursitoarele îi vor fi împletit la 1920 o cunună cu lauri,
strălucitoare, sau stropită cu sângele peirii.
Pentru periode am păstrat numirile clasice: veche, medie,
modernă şi contemporană. Celei dela 1920 încoace i-am zis nouă,
negăsind altă numire adequată. Credem că se va putea face distincţie
între perioada „nouă" şi perioada „contemporană", aşa cum se face
deosebirea între epoca „modernă" — care stricto sensu ştie oricine
ce înseamnă — şi cea „contemporană". Numirile acestea au variat
dealtfel în decursul vremurilor.
In cadrul fiecărei perioade am împărţit materialul după provincii,
păstrând cu sfinţenie numele lor contemporan. Mai jos va
urma în întregime noul plan al lucrării.
Am căutat să dăm o formă cât mai perfectă „Istoriografiei
Româneşti" actuale, apropiindu-ne de publicaţiile similare din străinătate.,Unele
mici detalii, ca prescurtarea numelui revistelor, formatul
cărţilor, etc. le vom da în viitor după regula pe care vor stabili-o
conducătorii „Institutului Internaţional de Bibliografie Istorică" în
primul lor „Anuar" în curs de apariţie la Paris. Vom fi astfel în
concordanţă cu cei din Apus, de cari vom câuta să ne apropiem
cât mai mult.
In diferite critici asupra repertoriilor bibliografice publicate
până acum ni s'a făcut obiecţiunea — poate justă în fond — că
planul ar fi prea larg şi lucrarea nu e a n a 1 i t i c ă. Planul e
larg, fireşte, pentrucă iniţiatorii bibliografiei au crezut de cuviinţă
să înglobeze în „Istoriografia Română" şi „ştiinţele auxiliare" şi cele
cari ating numai istoria, în afară de „istoria propriu zisă". Aceasta
însă nu poate constitui o scădere, ci din potrivă li-se oferă istoricului
român o orientare sigură şi amănunţită ş i în domeniile
'). Unele sugestii de-a pune începutul epocei României-Intregite la anul
1922—încoronarea primului rege al tuturor Românilor la Alba-Iulia—a
trebuit să le abandonăm, fiindcă ar fi urmat să ne depărtăm prea mult de
anul încheierii păcii—1920—pe baza căreia avem—ca un final al războiului
norocos—România actuală. Dealtfel după toate probabilităţile anul păcii de
mai sus va forma cu timpul — avându-se in vedere noile întocmiri politice
şi sociale ale lumii -- o piatră de hotar chiar şi în istoria universală.