D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

442 I. MARŢIAN
guri, Saşi şi Săcui, ceeace se vede din textele documentelor existente 2
,L
De altă parte decretul dela 1659 spune lămurit că vulturul,
era simbolul comitatelor şi nu cel al naţiunei ungureşti.
Elementele ce privesc Ardealul cuprinse în ambele aceste cornbinaţiuni
de blazoane sunt: Vulturul, şapte cetăţi şi soarele cu
semiluna, cari toate erau în uz şi înainte de combinarea lor in
blazon oficial şi sunt de origină diferită.
Vulturul negru înjumătăţit şi încoronat, simbolul comitatelor,,
a fost considerat pe vremuri mai noui ca emblema naţiunii Ungurilor.
Dar uzul de a purta în fruntea oştirilor un vultur, simbolul
nemuririi, este de origină egipteană. De aci a trecut la Romani
şi se ştie că ei purtau în fruntea fiecărei legiuni un vultur de aur
în vârful unei prăjine. Dar devenind, după desmembrarea imperiului,
aurul mai rar, acest simbol a fost înlocuit cu cel al unui vultur
brodat ori pictat pe pânza drapelelor intrate în uzul general. Inaceastă
formă l-au adoptat în urmă şi Ungurii şi l-au purtat pe
drapelul contingentului lor şi cel al Românilor a
).
Aceste contingente armate le formau însă nobilii, singuri îndatoraţi
să presteze serviciu militar.
Emblema vulturului prezintă deci simbolul comun al nobililor
ardeleni, consideraţi ca militari şi la tot cazul fără deosebire de
naţionalitate. Că nici chiar Ungurii ardeleni nu au privit emblema,
vulturului ca simbolul lor naţional dovedeşte faptul că principele
Sigismund Rakoczi 1-a omis din blazonul său înlocuindu-1 cu un
vultur întreg, care ţine o sabie în ghiarele piciorului drept şi:
prezintă blazonul Poloniei 4
).
Cel mai important element în blazonul Ardealului prezintă
cele şapte cetăţi: (castele, turnuri, 'ori porţi de cetate) cari începând
dela anul 1659 sunt emblema Saşilor. Totuşi scriitorul
sas J. Bedeuş spune că nu se ştie şi nu s'a putut constata nimic
2
) Katona S. Historia critica regum Hungariae. J. XI. p. 793 şi Fejre
G. Codex diplomaticus Hungariae vol. XII. p. 912.
3
) Nemzeti târsalkodo. Kolozsvâr 1843. p. 323: „Nicolaus filius Emich
castelanus de Chycho ac ductor aquillae seu vexillis." şi Desuşianu N. Docu­
mente privitoare la Istoria Românilor, Bucureşti 1890. Voi. 1/2 p. 615: „Paulus-
Magnus de Vajdahaza vexillifer universitatis regnicolarum Hungarorum et
Valachorum Transilvaniae".
4
) Bedeus J. Die Wappen und Siegel der Fürsten von Siebenbürgen,
und der einzelnen ständischen Nationen dieses Landes. Hermannstadt 1838
Fig. 10.