D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

422 N. DRĂGANU
Dacă cele dintâiu trei nume („Blasij; „Laurencius, ..Schujţ
tetus") ne fac să ne gândim iarăşi la străini, Macedonenii ar putea,
fi Români. 3
)
Cât priveşte luteranismul, Hasdeu în scrierile sale „Şcoalele
polone în privinţa Românilor" şi „Copilăria lui Motoc", precum şi
G. Misail într'un articol întitulat „Cum au învăţat carte unii dinoamenii
mari ai Românilor" („Traian", ziar pro 1869, p. 130)
afirmă că la începutul reformaţiunii au fost înscrişi la universitatea
din Wittemberg şi o seamă de Români subt numele de Unguri*
Aşa ar fi: Costea, Grăniceriu, Copaciu, Gane, Ceapă, Vulpeânu şi
un loan Vodă Basarabul. Afirmaţiunea această însă, venind de la
şcoala romantică a timpului, cuprinde o seamă de exagerări pe care
este bine să le punem la punct.
Aproape toate numele sânt cetite arbitrar şi se întâlnesc numai
de la 1536/37 încoace: „Christianus Kostius Sabesiensis Transil."
(1536/37) 2
), „Valentinus Grenicerus Bistricensis" (1538), „Stephanus
de Copatz Hungarus" ( 542), „Stephanus Ganoj Hungarus"
(1542), „Petrus Zcschapa Ungarus" (1547), „Ioannes Vid Bassaracius,
(1550), „Christanus" (din Sebeş), 1
) „Valentinus" (din Bistriţa) nu par
a fi nume de botez româneşti, deci cetirea „Costea", „Grăniceriu"
(cf. şi ung. Granicsăr) nu este probabilă ; „Copatz", despre care ni.
se spune că este ,,Hungarus" poate fi ung. „Kopatz' sau ,,Kopasz'<
(=„pleşuv"); „Ganoj" (cf. ung. ganej, ganoj „gunoiu") este şi el
„Hungarus," ca şi ,Zcschapa" ; numele braşoveanului „Vulpinus"
este, evident, traducerea lui „Fuchs". Rămâne deci numai „Ioannes
Vid Bassaracius ; care, chiar dacă trebue cetit „loan Vodă Basarab",
poate fi din „ Basarabii" mio;hiarizaţi, CUTI au fost cei „de Sâlyi".
x
) Cf. Dr. Schrauf Kâroly, Magyarorszdgi tanulök a becsi egyetemen,
Budapest, 1892, es A becsi egyetem magyar nemzetenek anyakönyve 1453-tdl
1630-ig, Budapest, 1902, passim.
2
) In 155M „pastor Sabacsiensis", Archiv fiii- siebenbürg. Landeskunde, Neue
Folge, II — 1855, p. 251; în 15Ö3 „Pastor Ecclesiae Muschnensis", ibid. p. 260
Cf. Magyar tortenelini tdr, VI, pp, 215-228, precum şi Archiv für sieberbärg.-Landeskunde,
Neue Folge, 11-1835, pp. 134-141, unde se înşiră numai
studenţii crezuţi Saşi.—Alte informaţii asupra unor „încercări de şcoală apuseană
la noi şi şcolari români la şcolile apusene" cf. N. Iorga, Istoria învăţământului
românesc, Bucureşti, 1928, pp. 18-23.