D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

488 J. CRĂCIUN
impune tot mai mult tocmai prin criticele numeroşilor detractori,,
cari îi găsesc cusururi, dar nu-i pot opune alt sistem mai bttcL
Institutul posedă azi un imens material bibliografic — câteva milK
oane de fişe — cules cu multă osteneală şi păstrat cu sfinţenie:
pentru o viitoare „Bibliografie" internaţională 1
).
Activitatea laborioasă de la Bruxelles începe însă să fie eclipsată
şi poate cu vremea întunecată de „Institutul de Coperaţie:
Intelectuală" cu sediul la Paris al Ligii Naţiunilor 2
), al căreii
secţie bibliografică ar putea deveni — prin autoritatea incontestabilă,
a „Ligii", prin subvenţiile ce i-se dau de către diferitele State şi
printr'o bună organizare — laboratorul central al globului, în care •
să se pregătească monumentalul „Index bibliographicus" — cartea
de aur a întregei gândiri omeneşti — pe care bibliografii îl visează,,
iar cercetătorii îl aşteaptă de mult 3
).
') Bibliografiile naţionale belgiene sunt relativ multe şi unele de-o
minuţiozitate rară. Menţionăm aci numai două: „Bibliographie de la Belgique"
editată de librăria Muquardt (Brüxelles, 1838 — 1884), şi opera lui August..
De Köninck ş. a: „Bibliographie Nationale. Dictionnaire des écrivains belges
et catalogue de leurs publications, 1830 — 1880", sinteza bibliografică a:
muncii intelectuale din prima jumătate de secol a Belgiei independente.
a
) Comisia de cooperaţie intelectuală s'a constituit în 1922 sub preşidenţia
filosofului Bergson, iar Institutul însuş, cu sediul în capitala
a luat fiinţă în primăvara anului 1925.
Franţei,
3
) E regretabil că între „Institutul" bruxellesian şi secţia bibliografică
a „Institutului" parisian nu s'a putut stabili o înţelegere. Prin munca şi experienţa
de peste trei decenii a celui dintăi, ajutat de prestigiul şi situaţia
pecuniară a celui din urmă, s'ar fi putut începe imediat pregătirea marei
bibliografii a lumii, fără să fie nevoie de-a se lua totul delà început
şi fără să se fi produs vre-o supărare între două instituţii surori. Subsemnatul,
care a avut norocul să cerceteze — în timpul cât a stat în străinătate, anul
1926-1927 — ambele institute—cel parisian printr'o recomandaţie neaşteptată
a d-lui profesor N. Iorga, iar cel din capitala Belgiei prin sfatul şi ajutorul
bănesc (tot neaşteptat) al d-lui Alex. Lapedatu, atunci ministru al
Cultelor şi Artelor — a putut constata cu durere antagonismul dintre ele.
Cele două părţi îmi vorbeau cu multe rezerve una despre cealaltă. Durerea
la Bruxelles era însă mai adâncă, pentrucă fusese uitată cu atâta uşurinţă
neobosita străduinţă a 3o de ani şi amărăciunea, îmbrăcată de altfel în cuvinte
urbane, a d-lui Paul Otlet — directorul general al Institutului
Internaţional — mi-se depăna fără înconjur în toată cruda ei realitate. Entusiasmul
acestui neîntrecut organizator şi speranţa pe care o punea în recunoaşterea
acum sau mai târziu de către Liga Naţiunilor însăşi a muncii formidabile
desfăşurată de institutul belgian va duce, credem, la netezirea
drumului spre conciliere. Bibliografia n'ar avea decât de câştigat, iar admirabilului
conducător de la Rruxelles — căruia îi mulţumim şi aci pentru
sfaturile şi explicaţiile ce ni le-a dat (într'o zi chiar, uitând de lume şi de