D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

UN INVENTAR ROMÂNESC DE HAINE ŞI SCULE DIN ANUL 1778 437
gimnaziul superior din Pojon (Bratislava). Hriste avea şi vie pe
dealurile Cernăteştilor şi o stupină cu „orangerie" preţuită la 3600
fiorini. In registrele de dajdie ale Braşovului el apare ca proprietar
de casă în „Ulitze Farkoje" în anul 1748.
Să trecem acum la autorul documentului de mai jos.
Ce 1-a îndemnat pe bogatul Staroste Mărgărit să-şi lase în
anul 1778 atât casa sa din Braşov, clădită de curând cât şi o parte
a averei sale mobile în îngrijirea lui Gavrilă Hriste ? Dintr'un document
unguresc din anul 1776 aflăm, că el fusese căsătorit încă
înainte de anul 1740 cu sora soţiei nobilului făgărăşan Nicolae
Somlyai, tatăl răposatului socru al lui Gavrilă Hriste. Intre el şi
Hriste erau deci şi legături de cuscrenie. Acest document îl numeşte
„Starostele Mărgărit Grecul din Ţara Românească'' (olâhorszâgi
Margareth Staroszta Gòròg). Numele „Grecu" era în mod vădit, în
legătură cu ocupaţiunea lui, căci hârtiile iscălite de dânsul sunt
toate scrise româneşte. Probabil, că „Mărgărit Grecul" nici nu
scria bine greceşte, căci atunci el nu ar fi predat amicului său
Hriste, care-şi purta catastifele numai in această limbă, inventare
româneşti.
Starostele Mărgărit era aşa dar român, cu rang de boer, precum
o dovedesc şi număroasele caftane din inventarul, pe care-1
publicăm. De altfel starostii de neguţători se bucurau de obiceiu
şi de privilegiul boeriei 1
) Nu cunoştem locul de origine al starostelui,
nici numele lui de familie cel adevărat. Avea vie în localitatea
în Deal din Muntenia (Havasalfòldében in Dial nevezetu
szòlòhegyekben), unde vinde, cu ocaziunea unui târg, în 1746, patru
butoaie de vin, pe datorie, cumnatului său Nicolae Somlyai, pe al
cărui fiu ii primeşte la dânsul pentru învăţătură (Hozzam hozvan
edgyik fiat tanulâs Kedviért). El reclamă în anul 1776 dela
„tabla" judecătorească (curte de apel) atât plata datoriei cât şi a
cheltuelilor făcute cu tânărul Somlyai, dela moştenitorii răposatului
Nicolae Somlyai, cari se mutaseră la Sătmar „în Ungaria" (Magyarorszâgra),
zălogind casa lor din Făgăraş cetăţeanului şi nobilului
Ghorghe Fuste (nobilis Georguis Fuste, civis oppidi Fogarus).
Dintr'odată cu lucrurile cuprinse în inventarul de mai jos,
starostele Mărgărit predă cu un inventar amănunţit şi casele sale
') Intr'un hrisov al lui Mihail Vodă Şutu din 10 Sept. 1791, citim între
altele: „Datam cartea Domnii mele boerului Domnii mele Ioan Popovici, pre
care l'am făcut Domnia mea staroste de neguţători. — V. D. Z. Furnică, Din
istoria comerţului la Români, Bucureşti 1908, p. 157.