D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

DĂRI DE SEAMĂ 463
odată să exterminăm pe Turci, ar trebui să începem întâi cu papa (p. 177).
In ce priveşte ţările vecine, ele fură în mare parte înstrăinate de Ungaria
prin politica trufaşe, greşită a lui Alatia. Cehii spuneau, că ei ar fi mai curând
aplicaţi să atace, decât să ajute Ungaria. Atitudinea lui Matia, care n'a
dat lui Ştefan cel Mare Domnul Moldovei, la 1484, în lupta cu Turcii nici
un ajutor armat, 1-a îndemnat pe acesta să se apropie de Cazimir regele
Poloniei, jurându-i credinţă la Colonea (1485). Iar după ce s'a convins, cât de
puţin temeiu se poate pune şi pe prietinia polonă, a înţeles că suzeranitatea
turcească, într'o formă cruţătoare, devenise o necesitate istorică inevitabilă,
oricât de mult îl durea pierderea Chiliei şi a Cetăţii Albe, pe care însuş Sultanul
o considera drept cheie şi poartă spre pământul Polonilor, Rutenilor şi Tătarilor.
Pretinsa încercare a lui Ioan Albert de a recuceri cetăţile dela Marea
Neagră şi de a le reda comerciului oriental polon, la 1497, se prefăcu pe
neaşteptate într'o expediţie contra Moldovei, scump plătită însă de cătră
Poloni, cari dela această dată înainte înclină pentru politica filo — turcească.
La 1525 Stanislau Sprowski fu trimis în Turcia să încheie pace pe 6 ani, în T
cercând să atragă şi pe Unguri, cari refuză însă în speranţa expediţiei generale
creştine proiectate de atâtea ori fără nici un rezultat. In Iulie 15a6 Polonia,
fiind atacată de Tătari — cum arată Ioan Dabrowski, autorul studiului despre
„Polonia şi Turcii înainte de pericolul din 1526" — nu a putut să dea nici
un ajutor Ungariei strâmtorate.
Astfel se dă lupta dela Mohâcs, în cele mai grele condiţii pentru Ungaria,
complect izolată prin politica ei plină de greşeli. Conducerea aşa de slabă şi
de nepricepută a aruncat puţina armată strânsă în pripă (20 —25.000) într'o
luptă lipsită de orice şanse, fără să fi aşteptat măcar concentrarea tuturor
trupelor, de care ar fi putut dispune, Tânărul rege Ludovic II, un copilandru
de 20 ani, a alergat el însuş în pericol, ca nime să nu poată găsi în atitudinea
lui vre-o scuză pentru laşitatea proprie. Neavând nici un general destoinic, fu
improvizat comandant al oştirii arhiepiscopul Tomory, împreună cu Oheorghe
Zâpolya şi Cristofor Frangepân., Lupta s'a dat Într'o zi de Miercuri (die
clara et multum serena, scrie Brodarics). In timp de 2 ore (4-6 p. m.) armata
ungară fu zdrobită, comandantul Tomory însuş căzu, regele cercă să scape,
dar în drum se înnecă în pârâul Csele. Mai târziu s'a răspândit svonul tendenţios,
că imediat după luptă ar fi fost ucis de cătră Oheorghe Zâpolya,
care în felul acesta ar fi înţeles să deschidă fratelui său Ioan, voevodul Ardealului,
calea spre scaunul regesc al Ungariei.
S'a crezut că Ioan Zâpolya ar fi întârziat cu armata sa anume ca să provoace
dezastrul dela Mohâcs. Autorul Gyalokay Jeno arată însă că învinuirea
aceasta nu se poate dovedi. Adevărat, că Zâpolya sosise la Seghedin cu
14.000 numai la 27 Aug. Dar cauza întârzierii e a se căuta în zăpăceala dela
curtea regală, de unde i s'a trimis 1. ordin de a se alătura la armata regelui
2. de a trece în Muntenia, ca împreună cu voevodul acestei ţări să atace pe
Turci din spate 3. de a grăbi totuş cât mai curând spre oastea regelui.
Zâpolya neştiind, cum să iasă din încurcătura provocată de diversitatea ordinelor
primite, aşteptă ca omul său Oheorghe Bâcsy, trimis anume la rege,
să-i aducă un răspuns lămurit. Regele i-a dat însă şi răspunsul acesta cu întârziere.
In opinia publică Germană s'a menţinut mult timp svonul, că Zâpolya
ar fi procedat astfel din ură faţă de Ludovic Jagelonul şi din dorinţa
de a-i lua locul. Gyalokay insistă însă argumentând, că Zâpolya nu poate fi