D O C U M E N T E ţinea, făcea pe Palatin să creadă, că ... - DSpace

BIBLIOGRAFIA LA ROMÂNI.
INTRODUCERE.
Dispreţul ce-1 avem faţă de noi înşine ne face să ne acordăm
de multe ori cel mai dezolant certificat de „întârziaţi" pe toate
cărările culturii universale. E dealtfel un procedeu comod de-a te
retranşa în dosul unui „certificat" cu media scăzută, storcând prin
aceasta tradiţionala compătimire binevoitoare din partea cărturarilor
luminaţi din Apus şi de-ai face să închidă ochii, zimbitori, decâte-ori
e vorba de ţara noastră „România", amplificată în mintea lor totdeauna
cu peiorativul: „din Orient". Se uită foarte adesea chiar de
către oamenii noştrii de cultură, că România—mărită nu mai este
România — mică, umilită, de pe vremuri, în care forţele spirituale
ale personalităţilor răsărite din sânul naţiei noastre se resimţiau
de nepăsarea sau ignoranţa, cu cari era înconjurat pe nedrept un
popor mic şi obidit. Azi străinătatea începe să se intereseze mai
mult despre noi şi nu mai e timpul să ne prezentăm cu certificatele
de neputinţă din trecut, plângându-ne de vitregia vremurilor, ci e
momentul să arătăm ce putem face acum, sau ce vom face în
viitor, având încredere în puterile congenitale ale rasei noastre şi
storcând aceeaş încredere din partea celor ce nu ne-au înţeles, sau
nu ne-au preţuit îndeajus.
Nu suntem chiar atât de „întârziaţi", cum le place scepticilor
să exagereze. E adevărat că ne învârtim încă în jurul unor „începuturi",
dar ele se deapănă în ritmul obştesc al „înaintaţilor" din
Apus, şi, departe de-a fi în epoca paleolitică, ne integrăm spiritualiceşte
armonios în gama culturală a celor dela Soare-Apune. In ştiinţe,
în medicină, în arte, în istoriografie aporturile româneşti sunt preţuite
şi cărturarii noştri sunt primiţi în areopagul cultural al Apusului
ca membrii egali într'o republică a egalilor. Suntem la „începuturi",
fireşte, când e vorba să se măsoare capacitatea de producţie
a unui popor cu greutatea secolelor petrecute în liniştită muncă