Untitled - Limba Romana

10
Limba Română
sută transpiraţie. Asta aş vrea să
adaug şi eu, extrapolând, despre
cariera universitară în lingvistică
şi în general în ştiinţă, căreia i se
dedică astăzi un universitar cu
pretenţii, anume că ea este o carieră
ce se întemeiază pe răbdare
şi pe muncă. Pe multă răbdare
şi pe multă muncă.
Deci, soluţia, strategia propusă
de mine este educaţia culturală.
Cred că ea s-a făcut deja,
mai mult sau mai puţin indirect,
în Basarabia, în această privinţă,
şi prin învăţători şi prin profesori
de limba română. La ora actuală
profesorii de limba română
nu mai acceptă (chiar dacă li se
spune că limba oficială este, prin
Constituţie, limba moldovenească)
decât termenul de „limba română”.
Când li se cere, acum,
să nu mai facă Istoria românilor,
ci Istoria Moldovei, profesorii de
istorie, în unanimitate, protestează,
şi până şi ruşii care sunt profesori
de istorie înţeleg că nu pot
falsifica pur şi simplu istoria şi nu
pot desprinde o istorie a Moldovei
de istoria românilor.
Speranţa mea este ca
această generaţie, care este generaţia
bolnavă din Basarabia şi
generaţia incultă din Basarabia,
se va stinge biologic. Îi va lua
locul o nouă generaţie, una care
nu va mai putea fi înşelată. Să
ştiţi că mulţi dintre cei de acum
au fost atât de înşelaţi, încât ei
sunt de-a dreptul de bună credinţă
atunci când sunt convinşi că
unele falsuri istorice sunt adevărate.
Conştiinţa lor, prin ignoranţă
şi manipulare, s-a îmbolnăvit.
– Ultimul congres la care
aţi participat (se pare, dacă
informaţiile verificate de mine
vor fi fost complete, că a fost
chiar ultimul din viaţa domniei
sale – n.n.) a fost cel de Limbi
Romanice de la Salamanca.
Ce aspecte noi v-au reţinut
atenţia
– Nu au fost aspecte noi,
cum îndeobşte se întâmplă în
lumea lingviştilor, unde evoluţiile
spectaculoase nu sunt nici
măcar presupuse, căci ele ar fi o
anomalie, iară nu regulă. În congresele
internaţionale actuale
este foarte greu să se prezinte,
în realitate, noutăţi. Se prezintă
mai mult sau mai puţin bilanţul
celor ce s-au făcut până acum
(şi acesta numai parţial). Este
un fel de experienţă sau de purgatoriu
folositoare tinerilor, care
încep să se afirme şi prezintă
câte ceva în congrese la debutul
vieţii lor ştiinţifice şi universitare.
În realitate, progresele se fac la
universităţi şi apoi, când e vorba
de congrese, se fac la congresele
mai reduse ca tematică, ori
la simpozioane – acestea având
o tematică mult mai specifică şi
nu privesc, de fapt (ca în cazul
Salamanca), toate limbile romane
şi toată problematica limbilor
romane, şi care este şi proble­