Untitled - Limba Romana

98
(3) Comunicarea afectivă e
de ordin axiologic şi amalgamată
cu cea raţională, se manifestă
plenar prin limbajele artistice.
(4) Comunicarea spirituală,
de ordin estetic, mixtă şi ea,
poate forma reflexul faţă de ce e
frumos / urât.
ETNIE, LIMBĂ,
POLITICĂ*
Pe tot parcursul istoriei
sale de „bună vecinătate” cu popoarele
adiacente şi de „alipire
benevolă” a acestora ori, în terminologia
patriarhului Alexii, de
adunare a pământurilor ruseşti,
Rusia a dus o politică violentă de
„de-etnizare” şi de rusificiare accelerată
a popoarelor subjugate.
Limba rusă devine instrumentul
de bază în realizarea metodică
a acestei politici, ea având ca
suport aşa-zisul „caracter rusesc”
înnăscut, care este, după
mine, determinat (1) de spiritul
distructiv al rusului (arhicunoscuta
sa barbarie), (2) de ignoranţă
nu numai ereditară, dar şi voită,
ba chiar şi cultivată a măsurii şi
limitelor între a vrea şi a putea
(rusul ştie numai că vrea), între
real şi vrut (pentru rus e reală numai
dorinţa lui), între personal şi
străin (ce e al tău e şi al meu),
(3) de insolenţa sa proverbială,
Limba Română
(4) de intoleranţa sa lingvistică
(se gândeşte omeneşte numai
ruseşte), (5) de ideea fixă de supremaţie
a etnicului rusesc, de
unicitate irepetabilă şi de măreţie
a rusescului. Cultura şi nivelul
de dezvoltare a civilizaţiei nu se
află în această politică pe primul
plan, precum e cazul, de exemplu,
pentru Franţa în relaţiile sale
cu coloniile, ci este doar un paravan
de paradă. Ideea supremaţiei
etnicului rusesc este ridicată
la nivel de politică de stat, mediatizată
şi inoculată prin contagiere
tuturor dornicilor de a nu fi ca
ceilalţi. Şovinismul devine normă
şi face ca limba rusă să devină
limbă de constrângere naţională,
limbă de injosire şi de anihilare a
etnicului nerusesc, limbă de minciună
şi ipocrizie în comunicarea
interetnică, limbă a focului şi a
sabiei, limbă a privilegiilor naţionale.
Rusul e perceput mai întâi
ca rus şi numai apoi ca om chiar
şi în teritoriile „pur” ruseşti. Cazurile
în care rusul ştie limba celor
subjugaţi şi se pătrunde de stimă
pentru cultura, istoria şi modul lor
de viaţă sunt considerate drept
anomalii şi piedici „antidemocratice”
în procesul de rusificare, comunicarea
interetnică trebuind,
conform legii nescrise a ocupaţiei,
să fie unidirecţională: injonctivă
în cazul „prieteniei” rusoaloetnică
(lupul cu oaia), servilă