Untitled - Limba Romana

28
Sergiu Pavlicencu
RECEPTAREA
LITERATURII ITALIENE
ÎN spaţiul cultural
basarabean
Receptarea firească a literaturii
italiene şi a celei universale
în Basarabia a fost întreruptă
de două ori, în 1812 şi în 1940,
când accesul la produsele culturale
româneşti a fost interzis, iar
receptarea literaturilor străine,
inclusiv a celei italiene, nu se
putea realiza decât prin filieră rusească.
După 1940 a fost inventată
o „nouă” limbă romanică de
est – „limba moldovenească”, în
care urma să se scrie şi o „nouă”
literatură, şi să se traducă ori
să se comenteze opere din literaturile
străine. Astfel, după cel
de-al doilea război mondial s-a
întrerupt procesul de receptare
firească, în limba română, a literaturii
italiene, deoarece cititorii
din Basarabia ocupată de ruşi
nu au mai avut acces la carte
românească. Cu toate acestea,
mulţi basarabeni reuşeau să
achiziţioneze cărţi în limba română,
dar nu de la Chişinău, ci
din alte oraşe ale fostei U.R.S.S.,
de la Odesa până în cele din Siberia.
S-ar putea spune că, pe
Limba Română
de o parte, receptarea literaturii
italiene a continuat „clandestin”
prin intermediul traducerilor şi
cercetărilor literare realizate în
România, iar pe de altă parte, că
basarabenii, însuşind limba rusă,
au început să citească literatură
italiană inclusiv în traduceri ruseşti.
Receptarea literaturii italiene
prin intermediul traducerilor şi
comentariilor publicate la Chişinău
în „limba moldovenească” a
fost mult mai modestă, din cauza
lipsei de traducători profesionişti
cunoscători ai limbii italiene.
Într-un studiu mai vechi despre
receptarea literaturii spaniole
în spaţiul cultural românesc, în
urma sintetizării diverselor puncte
de vedere asupra receptării unei
literaturi naţionale în alt spaţiu
cultural, în primul rând, a opiniilor
reprezentanţilor esteticii receptării
(„şcoala de la Konstanz”), dar şi
a predecesorilor acestora (printre
care l-am situat şi pe spaniolul
Damaso Alonso, autorul lucrării
Poezie spaniolă. Încercare
de metode şi limite stilistice
[1950]), am propus un model de
cercetare şi o tipologie a studiilor
despre receptare care pot fi reduse
la următoarele trei grupuri:
1) studii despre receptarea la nivelul
traducerilor, care răspunde
instanţei cititorului comun; 2) studii
ce reflectă receptarea la nivelul
interpretării critice, incluzând
lucrările criticilor şi cercetătorilor
din literatura receptoare despre