Untitled - Limba Romana

Toponimie şi istorie
81
moşiile fraţilor Caravasile (Cahul-Frumoasa) şi Crăciunescu (Crihana)
(Neamţu, TF, p. 209).
I n d u s t r i a . Până în sec. al XIX-lea, mari centre industriale în
sudul Basarabiei nu au existat. Funcţionau doar mici întreprinderi navale,
de construcţii şi de prelucrare a materiei prime agricole în oraşele
maritime şi riverane (Cetatea Albă, Chilia, Ismail, Reni). Şi în sec. al XIX-lea
industria reprezenta o ramură slab dezvoltată a economiei. În fond,
aceasta se reducea la satisfacerea necesităţilor curente ale populaţiei.
În centrele urbane îşi fac apariţia primele fabrici şi uzine: turnătorii de
fontă, de cherestea, de cărămizi şi olane, de obţinerea sării din apa de
mare, de unt, de panificaţie. În satele din judeţele Ismail şi Cahul funcţionau
mori cu abur şi cu tracţiune de cai, oloiniţe, tăbăcării, boiangeri,
ateliere de prelucrare a lânei, cărămidării, fierării, lemnării, cojocării,
croitorii. Prin anii ’30 ai secolului trecut oraşul Cahul avea trei mori
(Caravasile, Domoncoş, Niunin), două oloiniţe (Arabagi, Goldenştein),
câteva fabrici de cărămidă, dubălării, boiangerii, cojocării.
C o m e r ţ u l . Pe vremuri, în interiorul regiunii comerţul se efectua
între orăşeni şi săteni. Ţăranii îşi vindeau roadele câmpului şi produsele
alimentare în schimbul uneltelor agricole, instrumentelor meşteşugăreşti
şi obiectelor casnice. Pieţe şi iarmaroace se organizau în
oraşele şi târgurile din zonă. Deschiderea noilor căi de comunicaţie a
favorizat comerţul cu centrele economice şi comerciale mai îndepărtate.
Pe Mare şi pe Dunăre se făcea legătură între oraşele din Moldova,
Crimeea şi din ţările apusene. De la Cetatea Albă, prin Tighina, de-a
lungul Nistrului, trecea drumul intercontinental Marea Neagră – Marea
Baltică. Documentele vremii atestă mai multe drumuri interne, care legau
oraşele sudice cu cele din nord (Iaşi, Botoşani, Dorohoi, Suceava).
Unul dintre ele se numea Drumul Peştelui, pentru că pe el era dus
cu carele spre regiunile muntoase peştele prins în bălţile dunărene şi
prutene. Altuia, cu direcţia inversă, dinspre nord spre sud, pornind de
la ocnele carpatine, i s-ar fi zis Drumul Sării. De sare aveau nevoie
şi crescătorii de vite şi mocanii din Bugeac, şi pescarii bălţilor, pentru
prepararea peştelui sărat.
Pe Prut şi Dunăre se transportau cu şlepurile, spre Reni şi Galaţi,
producţia agricolă: cereale, miere, brânză, fructe, legume.
Un mare venit în caznaua statului îl aducea exploatarea bălţilor,
prin producerea şi comercializarea peştelui şi stufului. În perioada
1932-1936 s-a produs şi s-a comercializat: în bălţile Crihana-Manta –
616316 kg de peşte, în valoare de 6 986 381 lei; în bălţile Cahul-Roşu
– 844726 kg de peşte, în valoare de 9020589 lei. Se producea anual